Economie
Banca Națională a trimis băncilor comerciale o notă aparent tăioasă și furioasă referitoare la practicile abuzive comise de bănci în așa-numita actualizare a datelor cu caracter personal, care se soldează cu imens de multe cazuri de blocare a unor conturi bancare (inclusiv cont de capital social, în lipsa căruia nu se poate constitui o nouă socitate comercială) și cu un adevărat cazier bancar al persoanei suspectate, care devine instant un paria, întrucât tot sistemul îl rejectează pe baza acestei simple suspiciuni.
Așa cum am spus recent, acest cazier bancar impune un regim de represiune și decădere din drepturi mai sever decât cel aplicat condamnatului penal, pentru că plățile și încasările, casnice, curente sau de afaceri, mai mari de 5000 de lei, nu pot fi efectuate în afara sistemului bancar.
Banca Națională, prin nota semnată de Florin Georgescu, prim-viceguvernator, se arată fusioasă că băncile comerciale dau vina pe BNR pentru ștampilarea clienților proprii cu eticheta de suspect de spălare de bani sau de finanțare a terorismului și este tăioasă în avertismentul că acest gen de comportament de milițian obtuz va determina pierderea masivă a clientelei și a încrederii în sistemul bancar.
Nu știu dacă au contat cele câteva postări-avertisment ale mele pe această temă (cred, mai degrabă, că nu au contat – postarea de săptămâna asta a fost sever limitată ca extensie de algoritmii feisbuc care, probabil, au reacționat la raportările „amicilor” mei, banksterii), dar mă bucur sincer că s-a luat atitudine, în sfârșit.
Propagandistul de la știrifierbinți care scrie articolul din linkul anexat spune că BNR a fost bombardată cu reclamații ale clienților bancari pățiți și că șefii din banking au luat în serios nota lui Georgescu, dispunând schimbarea comportamentului ofițerilor de compliance și resetarea procedurilor de filtru – eu mă îndoiesc de asta, dar bine măcar că se încrede în ea propagandistul bancar, iar textul ajunge și la cunoștința acriturilor de șefi de compliance din bănci.
Cred că nu se va renunța curând la această practică – sunt prea pline butoiul cu pești și colivia de peruși, făpturi captive de la care se pot extrage estimări comportamentale, pentru ca banksterii să abandoneze „lupta” contra suspecților de port al șepcii pe stânga. Este prea bună oportunitatea de impunere a noilor „condiții generale de afaceri”, odată cu „actualizarea” vieții – cu fiecare „actualizare”, omul sau firma mai semnează niște „termeni și condiții” care le sporesc captivitatea. Cum să ratezi șansa de a împușca niște rațe captive și speriate? Păi ești bankster sau nu?
Pe de altă parte, nici statul nu este interesat în abandonarea prea rapidă a acestei recolte prin jumulire – convingerea mea este că, în sistemul minunăției de directivă europeană din domeniu, sarcina prevenției și combaterii spălării banilor, ale finanțării terorismului, ale traficului de persoane și ale corupției a fost delegată băncilor, iar băncile primesc în schimb protecție statală. Legi favorabile băncilor, interzicerea legilor favorabile simplilor particulari și IMM-urilor, optimizarea fiscală (notă – băncile care activează în România au făcut profit de peste 1,5 mld euro în pandemie, dar au „reușit” să plătească impozit pe profit cu 40% mai mic, prin diverse metode contabile permise de Cîțu), împrumuturi guvernamentale masive, cu dobânzi enorme și stabile în timp etc.
De altfel, băncile fac și treaba fiscului, pentru că, printre altele, se interesează în mod insistent și intimidant de destinația sumelor din conturile persoanelor sau firmelor și de motivașia cheltuielilor, ca și când ar fi fiscul…
Vedeți în comentarii câteva motivații pentru care puteți fi voi sau firmele voastre suspecți de crime financiare.
Pe de altă parte, corporatiștii bancari, mai ales cei de la compliance, se cred toți procurori DNA/DIICOT sau măcar agenți FBI (așa cum au văzut ei in filmele americane cu traficanți și teroriști) și trec la treabă, împușcând rațele placide rând pe rând. Respectivii, din convingere sau din imitație servilă, fac treaba statului, sunt mâna statului în economiei și în viața privată a fiecăruia. Sunt milițieni zeloși care fac treaba sistemului.
Da, a sistemului, a statului pe care toată lumea, inclusiv corporatiștii bancari, îl consideră cel mai corupt din Europa.
Da, a sistemului, acea autoritate eroică, plină de intenții bune, care îi obligă pe toți să poarte mască (în ciuda neconformității și a inutilității sale sau chiar a caracterului său nociv), să se vaccineze, să se distanțeze social, să fie turnat aproapele la cea mai apropiată stație a aparatului represiv, pe motiv că găzduiește o petrecere cu mai mult de 10 participanți sau că nu poartă acoperitoare facială, să nu circule mai departe de 50 de metri de casă dacă nu este vaccinat etc. Totul, desigur, pentru siguranța sa, a cetățeanului docil, inconștient de captivitatea sau voioasă.
Libertatea e sclavie și ignoranța e putere. Iar pacea e noul nume al războiului totalitar.

o.

Afaceri militare strategice

Povestea lui Pacepa este simplă şi complicată în acelaşi timp. Pentru mulţi din ziua de azi moartea anunţată a lui Pacepa nu înseamnă nimic, asta pentru că în realitate influenţa lui asupra istoriei şi societăţii româneşti a fost diferită faţă de ceea ce se scrie şi ştie despre el în spaţiul public.

Teza general acceptată este că fostul general de Securitate Ion Mihai Pacepa a fost unul dintre cei mai importanţi fugari din blocul comunist care a contribuit esenţial la căderea regimului comunist din România. Eu văd puţin diferit importanţa lui Pacepa şi însemnătatea lui pentru România.   Părerea mea este că Pacepa a fost unul dintre fondatorii sistemului de corupţie politică din România. Cartea istoricului Liviu Ţăranu „Ion Mihai Pacepa în dosarele Securităţii” a scos la lumină mai multe documente extrem de vesele. Pacepa a fugit din România nu pentru că ura regimul comunist sau dorea căderea lui Ceauşescu, nici pe departe, Pacepa a fugit din România comunistă deoarece era coordonatorul unei reţele de corupţie şi nişte băieţi începuseră să-i coasă un dosar ţapăn. Drept dovadă că Pacepa nu avea nimic împotriva comunismului şi a structurii aflate la putere în România apar în cartea amintită mai multe documente care prezintă sforăriile lui Pacepa pentru a reuşi să urce cât mai mult şi mai rapid pe scara ierarhică a regimului comunist. (Ştiu, există argumentul că dorea să dinamiteze regimul din interior.)   Însă cele mai vesele documente sunt cele care indică sistemul de corupţie pus pe picioare de Pacepa. În România comunistă a anilor `60 şi `70 noua generaţie de comunişti în ascensiune (dar şi mulţi din garda veche) se dedulciseră la produse occidentale, de la băuturi fine la articole de îmbrăcăminte şi produse electronice. Cum aceste lucruri nu prea puteau intra oficial în ţară, Pacepa patrona o reţea de spioni români care pe lângă lupta împotriva duşmanului capitalist se ocupau cu aducerea în ţară a produselor de lux occidentale. Pacepa se ocupa cu distribuirea acestora printre tovarăşii cu funcţii de conducere care îl recompensau cu favoruri politice. Mărturiile adjutantului lui Pacepa arată că în majoritatea timpului tovarăşul general era preocupat cu selecţia, atribuirea şi împachetarea cadourilor occidentale aduse ilegal de spionii români, deveniţi contrabandişti în toată legea.   Şi aici avem un alt element al schizofreniei regimului comunist din România: pe de o parte tovarăşii luptau cu Occidentul decadent, pe de alta îşi doreau combine şi boxe Philips, televizoare Grundig şi frigidere Bosch. La un moment dat obrăznicia lui Pacepa a ajuns la un aşa nivel încât a început să organizeze aducerea în ţară a cadourilor de lux pentru tovarăşii cu munci de răspundere cu tirul. Fără acte de însoţire şi fără să plătească vamă, ceea ce i-a şi pus pe urme nişte băieţi hotărâţi. Când a simţit că i-a ajuns funia la par în cazul unui tir cu produse electronice aduse ilegal din Liban şi oprit la graniţă, Pacepa a pus mâna pe lista spionilor sub acoperire din străinătate, a falsificat nişte documente ca să poată ieşi din ţară şi a fugit.   Sistemul corupţiei patronat de Pacepa i-a supravieţuit şi s-a dezvoltat până la ceea ce vedem în ziua de azi.

Regimul comunist a fost un paravan, băieţii şmecheri trăgeau tunuri serioase de pe vremea lui Ceauşescu, corupţia a fost o permanenţă a sistemului politic românesc. Sunt extrem de amuzante observaţiile unui diplomat american la Bucureşti care îşi nota că pachetele de ţigări Kent sau Camel (o nimica toată dincolo de graniţe) aveau putere de valută forte în România alături de pachetele de cafea. Copii din ziua de azi ar rămâne uimiţi dacă le-ai spune că 10 pachete de ţigări Kent făceau diferenţa dintre viaţă şi moarte în România anului 1989 când venea vorba de o operaţie de apendicită.   Şi aşa se încheie prima etapă a vieţii lui Pacepa în calitate de patron al unei reţele de corupţie. Partea a doua a vieţii lui, cea de super spion anti-comunist, este cel puţin la fel de dubioasă din punctul meu de vedere. Fără îndoială că CIA l-a considerat o achiziţie importantă, a adus cu el lista spionilor români şi le-a povestit tot ce ştia despre culisele politicii româneşti şi metodele Securităţii. Dar nu cred că dezvăluirile lui au fost cu adevărat surprinzătoare pentru americani, le-a adus nişte lămuriri suplimentare şi le-a confirmat nişte bănuieli. Problema americanilor în acea perioadă era Uniunea Sovietică, România comunistă era o ţintă secundară, tratată la pachet cu celelalte state din blocul comunist. Am mari îndoieli că Pacepa le-a putut furniza americanilor ceva informaţii cu adevărat importante despre Uniunea Sovietică, la data la care a fugit în 1978 România era de multă vreme pe lista neagră a Moscovei în urma episodului din 1968 când Ceauşescu a condamnat invazia Cehoslovaciei.   Pacepa a fost reactivat după aproape un deceniu, în 1987 când i-a apărut cartea „Orizonturi roşii” care este o chestie destul de dubioasă, în esenţă un rechizitoriu împotriva lui Nicolae Ceauşescu şi a regimului său tiranic de la Bucureşti. Ceauşescu asta a fost în anii `80, un tiran care patrona un sistem cu faţadă de socialism. Cartea lui Pacepa îmi pare o operaţiune de propagandă neagră care a pus în circulaţie o serie de zvonuri negative despre Ceauşescu şi obiceiurile lui, multe dintre ele fără vreo acoperire în realitate. Cartea lui Pacepa are talentul de a se modifica de la o ediţie la alta, unele istorioare dispar, altele sunt modificate, apar unele noi, nu este foarte clar ce este adevărat şi ce nu.   Fuga lui Pacepa a generat erori fundamentale în politica lui Ceauşescu, de departe cea mai gravă fiind contactarea teroristului Carlos Şacalul care ar fi trebuit să-l asasineze pe Pacepa. Contactarea şi contractarea unui terorist căutat internaţional este un gest lipsit de raţiune din partea unui stat, un gest care îţi aduce eticheta de terorist. (Din documentele despre cazul Carlos Şacalul pe care le-am citit transpare în câteva ocazii reticenţa securiştilor de a aduce la Bucureşti şi încerca să ţină sub control un terorist internaţional, unii nu erau foarte fericiţi că aveau de-a face de pe poziţia de „prieteni” cu unul din personajele pe care în mod normal ar fi trebuit să le bage după gratii). Una peste alta numele lui Pacepa a jucat un rol într-o campanie de demonizare a lui Ceauşescu la nivel internaţional (nu sunt sigur că Pacepa personal a scris cartea „Orizonturi roşii”, cel mai probabil a furnizat o parte din informaţii, au fost adăugate unele de actualitate pe care nu avea de unde să le ştie în 1987, manuscrisul a fost redactat şi editat de o echipă de specialişti în comunicare, cam aşa se fac lucrurile astea; până la urmă Pacepa nu a fost Soljeniţîn sau Goma). Pentru precizie: Ceauşescu a fost un tiran care în realitate nu a înţeles mecanismele economice, nu a înţeles schimbările economice majore din anii `80, modificările politice şi sociale de la nivelul continentului european; sistemul politic patronat de el era unul anchilozat şi incapabil de vreo reformă sau adaptare, măcinat de corupţie şi nepotism. Decontul l-am achitat noi şi părinţii noştri, moştenirea a fost constituită de auto-reproducerea unei clase politice corupte şi hrăpăreţe până în ziua de azi.   Pacepa a fost un personaj care a ştiu să îşi asigure permanent o poziţie profitabilă. Din punct de vedere personal a fost un supravieţuitor, pentru istoria românilor a jucat un rol oarecum important în mecanismele propagandistice care au dus la schimbarea aparentă din decembrie 1989. Regimul comunist din România era condamnat cu sau fără Pacepa, gânditori profunzi precum Anton Golopenţia sau Petre Pandrea au prezis căderea regimurilor comuniste şi apariţia unei federaţii europene sub umbrela de securitate americană încă din anii `50.  


Lifestyle

Dacă vrem să înţelegem încotro vor să mâne elitele slujitoare ale mafiei globaliste populaţia Terrei, nu avem decât să înţelegem ce se întâmplă într-un areal special al existenţei noastre – sportul. 

 

Sportul a avut până cum un an două funcţii importante: de construire şi de întreţinere a fizicului uman – sportul de şcoală, de amatori şi de mase (care la noi au sucombat după 1990) – şi cel de spectacol – sportul de performanţă/profesionist, sau, putem spune, sportul circ (în sensul antic, menit să decompenseze tensiunea populară). Din ambele se hrănea o a treia: sportul sursă de bani atât pt sportivi cât, mai ales pentru “investitorii” din sportul circ, bani albi şi mulţi bani negri.  Ca să nu mai vorbim de uriaşa industrie a pariurilor care însoţea sportul.

Mult timp un răsfăţat al lumii, odată cu pandemia, sportul, în ambele variante, a dispărut practic din lume şi nu se întrevede posibilitatea revenirii lui. De exemplu, Olimpiada de vară din Japonia a fost amânată din 2020 în 2021 şi acum este prinsă în dilema: fără spectatori sau anulată. Imaginaţi-vă olimpiade şi campionate mondiale sau continentale fără spectatori. Şi cu nişte omuleţi cu măşti pe feţe care cad răpuşi de lipsa oxigenului. 

A face sport la şcoală, sau pe terenurile dedicate, cu masca pe faţă e similar cu a ucide în masă respectivii copii/sportivi. Oricum asta nu se întâmplă decât foarte rar. 

A desfăşura competiţii fără spectatori, în sălile, uneori, imense, odată fremătânde, azi moarte, este  echivalent cu a omorî sportul ca spectacol; vă va spune-o orice sportiv implicat în sporturi desfăşurate în spaţii închise sau/şi deschise cu spectatori. 

Mai mult. Dispariţia sportului şcolar, reducerea până la oprire a activităţii cluburilor pentru copii şi adolescenţi, dispariţia magiei participării pe viu la o competiţie, sau chiar şi a urmăririi pe dispozitive electronice a unui meci completată cu zgomotul de fond al tribunelor, vor duce la o scădere dramatică a bazei de selecţie pentru sportivii de performanţă. 

Şi, iarăşi, de la capăt; tot mai puţine competiţii şi numai online, tot mai puţin interes, tot mai puţini spectatori, tot mai puţini sportivi…. 

 

 

Practicarea unui sport la şcoală sau în condiţiile de amatorism nu e un cadou al autorităţilor de niciunde făcut populaţiei; ea este un drept important al omului pentru a se dezvolta sănătos şi armonios şi pentru a-şi menţine starea de sănătate. Este în acelaşi timp un element de liant între oameni, de punere în comunitate, de creare de solidarităţi, de sporire a voinţei, a auto-exigenţei, de întărire psihologică şi multe altele – iată, vam dat deja o mulţime de motive pentru ca monarhia mafiotă absolutistă mondială să elimine sportul din viaţa noastră. 

Aşa că, minunatele noastre democraţii, folosind motivul, iraţional, al plandemoniei, au şters fără nicio tresărire toate cele pe care sportul le implica pentru omenire. 

De ce?   

Pentru că grija faţă de om nu a fost niciodată reală, ci doar simulată, într-o înscenare uriaşă în care, prin simularea acesteia, prin asigurarea confortului, unei vieţi îmbelşugate în felurite chipuri, omul trebuia luat cu zăhărelul, scos din vechile coordonate existenţiale, legate de Dumnezeu, de trecut, de înţelepciune, şi dus într-un soi de “no man’s land”, într-o accepţiune mai extinsă decât cea războinică, de spaţiu care nu mai este al omenilor, un spaţiu neuman, demonic, în care să fie lăsat fără rădăcini, fără alte reazeme, elemente de siguranţă decât cele ale relaţiei cu stăpânirea; supunere, dependenţă totală, existenţa fără valoare, fără sens, oricând curmată dacă interesele stăpânilor o cer. 

Oamenii, prea mulţi oricum, nu mai trebuie să fie sănătoşi, să înveţe să lupte, să-şi antreneze voinţa. Ei trebuie să fie legume dependente de picătura oficială şi folosite conform reţetelor oficiale. 

În plus, dacă vorbim de sportul de performanţă, de cel profesionist, nu mai e nevoie de spectacol, de circ; astăzi circul s-a mutat pe online şi este cu mult mai eficient în dominarea supuşilor decât cel din spaţiile fizice dedicate; circul online distruge fibra omenescului, creează dependenţe absolute, creează sub-omul, o specie nouă inferioară chiar şi speciilor de animale (care chiar şi în captivitate îşi mai păstrează instinctul de conservare, anulat în cazul sub-oamenilor). În acest circ suntem spectatori şi gladiatori în acelaşi timp, trăind paroxistic propria distrugere şi moarte. 

Ca să înţelegeţi mai bine miza super-mega- experimentului la care suntem supuşi, gândiţi-vă că, aşa cum se întâmplă şi în economia mondială acum, pentru a fi pus în aplicare se renunţă la câştiguri cu până la 12 zerouri, ce se obţineau din competiţiile sportului profesionist şi, mai ales, în industria gri-neagră a pariurilor. 

Şi, prinşi în această reală apocalipsă (poate chiar singura, cea din urmă, adevărata apocalipsă) a omenirii, noi ce facem? Ne deşteptăm, ne scuturăm din vrăji, ne reamintim ce înseamnă omul, cine la făcut, care e semnificaţia şi valoarea lui mai mare decât a întregului Univers, ieşim din capcana izolării egoiste în care am fost atraşi în ultimele sute de ani, refacem punţile dintre noi, ne adunăm, ne organizăm, ne apărăm cu inteligenţă şi îndârjire, contra-atacăm, alegem ca mai bine să murim luptând pentru a apăra condiţia umană (nu doar libertatea, ci tot ansamblul), decât a accepta golirea fiinţei umane de unicul lucru care contează: substanţa ei dumnezeiască?

Nu. Noi le dăm tot concursul!
 
 
Psihologie Sanatate Tehnologie
SUNT MEDIC. NU PORT MASCĂ ÎN AFARA ACTIVITĂȚII PROFESIONALE ȘI NU MĂ VACCINEZ!

Iata ce spune doctorul

Argumente:
1. Nu există niciun studiu care să confirme că purtatul măștii poate opri răspândirea unui virus cu tropism respirator. Inclusiv OMS s.r.l. (în aprilie) și CDC (în august) au arătat clar că purtatul măștii este indezirabil în contextul (așa-zisei) pandemii. În schimb, prin umezire rapidă ca urmare a expirului repetat, masca devine un mediu ideal pentru bacterii; în plus, nivelul de oxigenare scade. În plan psihologic, depersonalizarea relațiilor sociale prin acoperirea feței induce efecte nefaste (în special copiilor, dezvoltării lor cognitive). Dacă am febră sau mă simt rău, stau în casă, nu ies să dau o eventuală viroză și altora. Asimptomaticii nu transmit boala.
Alternativă: nu mă bag în sufletul omului, mai cu seamă al necunoscuților, stau la un metru distanță și vorbesc normal cu ei. Apropierea la mai puțin de un sfert de metru de o persoană contagioasă echivalează cu infectarea, chiar dacă ai șapte măști, nu una! Nici înafara ”pandemiei” nu este igienic să stau nas în nas cu cetățenii care poate au mâncat șaorma, poate au carii ori tuberculoză. Vă asigur că, oricâte măști suprapuse ați avea, nu rezistați în apropierea lui Cartianu (că tot apare mai jos) mai mult de un minut.
2. Dacă înșiși producătorii terapiilor genice poreclite ”vaccinuri” spun că acestea nu opresc transmiterea infecției, ci doar reduc din gravitatea formei de boală pe care eventual o vei face, nu văd niciun motiv să risc injectarea cu o substanță insuficient testată pe termen lung. Eu am făcut boala anul trecut, nu sunt în categoria susceptibilă de forme severe de gripă sau alte infecții, ci printre cei care au un risc de 1/300.000 să moară din cauza virozei, adică mai mic decât de a fi omorât de fulger. Este greu de explicat cum o companie care vinde șampon poate convinge toate guvernele lumii să cumpere cantități uriașe doar pentru că ne asigură că vom avea chelia mai deasă dacă ne șamponăm cu produsul lor! A, în caz că ne cresc solzi, nu-și asumă nicio răspundere. Iar s.r.l.-ul pe care-l sponsorizează, cel care decide politica fanerelor pe glob, insistă și el că acel șampon e singurul remediu al calviției și vom fi aspru sancționați dacă nu-l folosim. Televizoarele, și ele, se răstesc la noi încontinuu, arătându-ne ce fericiți au fost cetățenii după ce s-au șamponat, nu i-a usturat scalpul deloc, iar cei care nu cred în clăbuc sunt proști, rusofili și conspiraționiști. Uite că eu nu vreau să fac parte din experiment!
Aștept cohortele de securici dimitrii, stribli, bucurenci și oanedobre (cele care fugeau în pijamale prin cartier pentru că le trimisese guranul SMS cu cutremurul de 10 grade) să mă pârască la ProTV, la Colegiul Medicilor și la Asociația vrăbiilor fără mălai precum că am încălcat Jurământul lui Arhimede, legea și morala globalistă!
Și mai e un lucru: nu doresc să aparțin unei lumi în care delictul de opinie să impună pedeapsa prin lapidare. Domnul Dragoș Bucur a emis o părere personală și care se referea doar la el și la deciziile sale. Dar, chiar dacă ar fi scris că păsările sunt mamifere sau că USR va salva țara ori altă inepție, în niciun caz nu ar fi trebuit tratat de golănimea deontoloagă în felul în care a fost tratat, asta e cert.
P.S. Îl susțin de asemenea pe domnul doctor Dan Gavrilescu: da, virusul SARS-COV-2 este rezultatul unei mâini criminale (americană, cu suport chinez) și a fost lansat ca un atac biologic; și, da, media a fost folosită puternic ”ca să îngrozească oamenii”. Are perfectă dreptate doctorul Gavrilescu. Iar pentru voi, ceilalți, învățați-vă copiii un lucru important: în chestiunile vitale, care țin de țară, de oameni, de morală, de credință, să spună întotdeauna adevărul, indiferent de consecințe. Din clipa în care spui ce vor alții să audă, caracterul tău a murit!
 
Un studiu recent arată că simplu tratament cu vitamina D scade riscul de admitere la ATI cu 80 % , și decesele cu 60 !
Politica Sanatate
Acum o săptămână, în ziarul nemțesc Die Welt a fost publicat un raport secret al Ministerului de Interne din Germania, raport datând din martie 2020 (luna de debut a pandemiei în Europa ). De ce este extraordinară informația? Pentru că dezvăluie cum ministrul de interne german, Horst Seehofer, deci guvernul, a angajat experți pentru a dramatiza excesiv AMENINȚAREA coronavirusului.
Documentul la care face referire publicația Die Welt vorbea despre un milion de morți și șapte din zece germani infectați cu covid-19. O mistificare a realității, în condițiile în care astăzi, la un an de la izbucnirea pandemiei, Germania are aproape 63 de mii de morți și 2,29 milioane de infectați. Dar de ce? Pentru a justifica în fața cetățenilor închiderile stricte. Iar totul ar fi fost amplificat cu bună știință la solicitarea lui Seehofer..
Ulterior, ministerul a început să dicteze experților ce trebuiau să facă. În câteva zile, au început să curgă mesaje desconcertante în mass-media germană („Mulți bolnavi grav vor ajunge la spital, doar ca să fie respinși și să lăsați să moară acasă”). Pe scurt, semnificația acestei acțiuni ar fi fost clară: să insufle în oameni o frică sănătoasă pentru a justifica măsurile dure.
În zilele în care apăreau primele infecții in Italia, ministrul de interne german se întâlnea cu virologul Christian Drosten si cu Lothar Wieler, șeful Institutului Robert Koch, organizația responsabilă cu controlul și prevenirea bolilor infecțioase din Germania. Rezultatul ședinței a fost că totul a fost închis până după Paște.
Identificăm deja categoriile participante :autoritățile, experții și presa (nu sunt singurele). Autoritățile doresc impunerea unor restricții limitative de drepturi și obligații. Plătesc experți pentru a umfla, augmenta pericolul virusului, iar presa preia și rostogolește mesajul pentru a împrăștia frica în rândul populației. De ce frica? Pentru a putea fi acceptate restrictiile, “vândute” sub brandul salvării, unica variantă de a ne salva de pericolul virusului ucigaș (hiperbolizarea acestui virus fiind parte a unui plan). Pe scurt, acesta este modelul, pattern ul nu numai în Germania, ci în toate țările. Presa, experții, studiile, autoritățile, eroii, cetățenii responsabili.Înainte de a discuta despre rolul fiecărei categorii în parte, câteva informații despre rolul virologului Christian Drosten . Cine este expertul german? Fauci al Germaniei.
Pe 23 ianuarie 2020, în revista științifică Eurosurveillance, dr Christian Drosten a publicat un studiu care susținea că a dezvoltat primul test eficient pentru a detecta dacă cineva este infectat cu noul coronavirus-celebrul test RT- PCR pe care îl invocăm toți. Pe 23 ianuarie! În ianuarie, OMS publica informații despre neclaritatea transmiterii acestui virus de la om la om, primul deces a fost în 12 ianuarie. Pandemie în ianuarie? Absolut nu! Știți când a declarat China primul caz de infectare? Pe 31 decembrie 2019! Și totuși deja avem un test elaborat, ba chiar și un vaccin încă din ianuarie 2020. Singura inadvertență este lipsa infectărilor, deci a răspândirii acestui virus. Nicio grijă, s-a corectat și această lipsă ulterior!
Studiul Drosten a fost trimis către revista Eurosurveillance pe 21 ianuarie 2020 și acceptată spre publicare pe 22 ianuarie 2020. Pe 23 ianuarie 2020 lucrarea a fost online. În mod incredibil, protocolul de testare Drosten, pe care acesta îl trimisese deja la OMS, la Geneva, pe data de 17 ianuarie, a fost oficial recomandat de OMS ca test la nivel mondial pentru a determina prezența coronavirusului Wuhan, chiar înainte de publicarea articolului.
Studiu.. Ce înseamnă un studiu? Câteva luni, dacă nu ani de muncă, de testări, de încercări. Dr Drosten a elaborat un studiu despre un test pe baza căruia se sprijină toată pandemia și toate măsurile restrictive în 17 zile! De ce 17? De la 31 decembrie (data primului caz declarat de China) până la 17 ianuarie 2020 (data când testul a fost trimis la Geneva, la OMS). De fapt, sunt generoasă, timpul elaborării acestui studiu este și mai scurt :de la 12 ianuarie (data publicării genomului, secventierii genomului virusului) până pe 17 ianuarie..5 zile!
Wow! A durat mai mult acest studiu? Nu, pentru că ne ar arunca în octombrie, noiembrie 2019.. dar, stai puțin, nu exista virusul atunci și ar echivala cu recunoașterea PREMEDITĂRII! Un veritabil complot ! Desigur, așa ceva este absolut.. imposibil și conspiraționist!
Ca o paranteză, luna ianuarie a fost o lună fantastică! Pe 12 ianuarie 2020, se publica secventa genomului sars cov2, iar în două zile aveam deja formula vaccinului salvator, iar în 5 zile testul care ne a ajutat să identificăm virusul ucigaș.. Superb! Biutiful! Dar minunile științei continuă! Revenim la acest Fauci al Germaniei, consilierul Angelei Merkel pe probleme de coronavirus.
OMS împreună cu dr Drosten recomandă un număr de 45 de cicluri de amplificare. Laboratoarele di. Germania preiau acestă recomandare. Nu numai cele din Germania, ci din toată Europa, din SUA, Australia, Africa de Sud,Canada, de fapt oriunde virusul ucigaș a determinat un număr record de infectări. De fapt, lucrarea Corman-Drosten nu menționează valoarea maximă Ct la care un eșantion poate fi considerat fără echivoc ca un rezultat pozitiv sau negativ. Criticii lui Drosten spun că de la un număr de peste 35 de cicluri de amplificare, testul nu mai este relevant dând un procent de teste fals pozitive de peste 97%.Deci dacă testele erau setate la un număr de cicluri de amplificare, am avea numai 3% infectați!! 3%!
Ca un fenomen, imediat ce aceste teste RT PCR sunt folosite pe scară largă, a explodat numărul de infectați. Ca atare, măsurile au fost restrictive, închis magazine, școli, granițe, zboruri. Cine a decis setarea lor la un număr de 45 de cicluri de amplificare, număr la care rezultatele erau cu 97% mai mari, in sensul de pozitivare? OMS! Împreună cu dr Drosten, și omologii din fiecare țară! Rezultat :pandemia, “aceste vremuri pandemice”, “în mijlocul pandemiei”…
Ulterior, în decembrie 2020,OMS publica o notificare conform căreia testul în sine nu este suficient pentru diagnosticare, ci trebuie cumulat cu simptome clinice, pe de o parte, plus (șoc!) admite că un număr prea mare de cicluri de amplificare duce la rezultate fals pozitive,deci trebuie recalibrate în laborator.Si,desigur, doua teste, nu unul, sunt necesare.. După un an de zile! De ce ar admite OMS că este eronat ceea ce tot OMS a stabilit, dar cu un an în urmă? Simplu! La început, era necesară existența unui număr mare de cazuri pentru a justifica pandemia, pericolul și deci nevoia de masuri restrictive, dar și de vaccinul salvator, iar, din decembrie anul trecut, este nevoie de scăderea cazurilor, din multe motive , dar cel mai important: infectarile scad, deci vaccinul funcționează. Pentru continuarea panicii, există alte soluții :noile mutații, nedetectabile la testele vechi. Deci este vaccinul este bun, priviți testele care indică negativare, dar, ne pare rău, noua mutației a mutației nu este acoperită de vaccin. De unde știm? Am secvențiat noi genomul in laboratorul. Chiar și în cel din Dorohoi, știut ca un pisc al cercetării științifice.
Cea mai mare vulnerabilitate evidențiată :folosirea științei, pervertirea ei în slujba unor interese. Ai nevoie de cazuri? Ok, faci un test și îl reglezi astfel încât să le ai. Ai nevoie de un succes al vaccinării? Rezolvi din teste! Ai nevoie de mască? Faci un studiu, ați înțeles ideea. Nu spun că știința este compromisă, ci doar pervertită și pervertibilă.
Așa ne explicăm “asimptomaticii”. Testarea find reglată la un nivel de 45 cicluri de amplificare, rezultatele fals pozitive erau preponderente(97% față de un reglaj de 35 de cicluri). Deci acei testați pozitiv, fals pozitiv, de fapt, fără absolut nicio simptomatologie erau perfect sănătoși. Nu asimptomatici, ci sănătoși. Neatinsi de virus. Ajustăm, pe același principiu, și numărul morților de /cu Covid.
Partea mai problematică intervine la cei a căror diagnosticare s a făcut pe baza testului care aveau și simptomatologie, dar o simptomatologie comună cu a altor afecțiuni respiratorii. Ai test covid pozitiv, dar tu, poate nu ai covid.. Au fost tratați greșit? Dacă da, e o mare problemă. Detectarea este o parte, diagnosticarea, o alta. Testul RT PCR nu este indicat pentru diagnosticare. Câte diagnostice, și respectiv tratamente, au fost greșite? Câte din ele nu au ajutat pacientul? Și o altă problemă :detectat pozitiv la covid, un pacient era oprit de la orice altă formă de îngrijire medicală (operație, tratament, procedură) fiind tratat de covid. Oameni neoperati la timp, netratati de boli grave, pe baza a ce? A unui test fals pozitiv? Câți au murit așa? Câți au boli agravate din această cauză? Care era protocolul? Cel puțin în România!? Era dublat testul de alte semne clinice sau, aveai sau nu simptome, ți se dădea tratament pentru covid?
Foarte multe întrebări . Un “cancan financiar”,
un co-autor al studiului lui Drosten despre testul PCR a fost șeful companiei care a dezvoltat testul comercializat astăzi, cu binecuvântarea OMS, în sute de milioane, Olfert Landt, firma Tib-Molbiol, la Berlin..
 
 
Sanatate
De ce trebuie să rămână Vlăduț Voiculescu la Ministerul Sănătății?
Astăzi, vorbim despre cum și-a măsluit CV-ul actual și despre legăturile sale cu ONG-urile care fac bani grei pe spinarea copiilor și a bolnavilor cronici.
Ca să nu uit, ce acțiuni au întreprins ONG-urile lui Vlăduț pentru a ajuta bolnavii cronici în timpul pandemiei? Nu am văzut nici măcar o interpelare, ca să nu mai spun că nu am văzut nici o campanie “de bine” care să arate situația reală a deceselor în rândul bolnavilor cronici văduviți de tratamente și acces în spitale.
 
 
Flux24 dezvăluia următoarele aspecte:
“Fundația înființată în 2014 de Vlad Voiculescu, MAGICAMP, are o mică hibă, în sensul că adună bani din donațîi, dar uită să îi și cheltuiască și vorbim aici de milioane de euro.
Conform bilanțurilor depuse la Ministerul Finanțelor, an de an pare că asociația nu reușește să utilizeze în folosul copiilor banii – din ce în ce mai mulți – primiți.
La finele anului 2017, bunăoară, fundația raporta venituri totale de 8.294.768 lei și cheltuieli de 2.082.517, însemnînd un excedent/profit de 6.212.251 lei la 31 decembrie.
În anul următor, bilanțul indică venituri totale de 17.667.897 lei, cheltuieli de 4.503.589 lei și un excedent/profit la 31 decembrie de 13.164.308.
În 2019, conform ultimului bilanț existent pe siteul Finanțelor, situația se repetă: la venituri totale de 18.490.92, se raportează cheltuieli de 8.427.136 lei și un excedent/profit de 10.063.785 lei.”
Ceva nu e în ordine: Fundația cheltuie în jur de un sfert din fondurile primite?!
Sigur, cine nu a avut copii bolnavi și nu a apelat, real, la aceste ONG-uri, nu poate înțelege gravitatea situației. Realitatea este că VladutONG nu plătește tratamentele copiilor bolnavi, de pe urmă cărora câștigă milioane de euro, ci doar cazarea apartinatilor. Mai mult decât atât, Vlăduț promitea, în timp ce strângea milioanele de euro, că va construi spitale pentru aceștia. Nu au construit nici măcar un corp de spital de la zero, au pus japca pe un corp al spitalului Marie Curie.
Nu este șocantă situația pentru cei care au trăit momentul “Cumințenia Pământului”, sau cum a jecmănit Cioloș milioane de români. Apropo, de ce nu s-a făcut o anchetă în cazul acela?
Acum ajungem la partea interesantă: cosmetizarea, sau mai bine zis, măsluirea CV-ului.
Vlad Voiculescu a șters din CV-ul său actual informația potrivit căreia a făcut parte din conducerea ONG-ului “HOSPICE Casa Speranței”, deși a susținut public si politic acest ONG și a participat la diverse acțiuni comune. Zilele trecute am mai aflat de un ONG, “Interact CLUB”, ceva club pentru tineri, afiliat Rotary Club, care colaborează cu diverse licee din România.
Mi-a atras atenția, însă, un eveniment de strângere de fonduri făcut de Interact Sfântul Sava la un patinoar din București. Banii erau colectați de minori, trimiși și supravegheați acolo de adulți, și, conform anunțului public, banii ajungeau la…HOSPICE Casa Speranței.
Din mărturia unor oameni care au donat la fața locului, am aflat că au umplut vreo 3 cutii la un singur eveniment din multe astfel de evenimente. Acum, nu știu cât de legal, sau moral, este să folosești copii pentru a strânge foloase materiale pentru un ONG, însă sunt curioasă să aflu câți bani au strâns, pentru ce i-au folosit și cam ce activități au întreprins acești ONG-iști pentru sprijinirea bolnavilor din România în timpul pandemiei. Un desfășurător amplu. Sau nu trebuie să se preocupe de soarta oamenilor cu boli incurabile în timpul pandemiei?
Cert este că voluntariatul în rândul tinerilor într-un ONG este una, iar exploatarea acestora pentru a strânge bani pentru un alt ONG este cu totul altceva.
Totodată, cred că ar trebui făcute adrese către fiecare liceu care colaborează cu acest Interact Club și ar trebui întrebați în baza a ce au ajuns acești indivizi să fie parteneri ai liceului, să racoleze copii și, ulterior, să-i folosească în diverse campanii de strângere de fonduri. După cum spun chiar ei, nu prea este clar scopul ONG-ului.
O altă problemă gravă este faptul că nu există o lege privind transparentizarea finanțării ONG-urilor în România, practic orice ONG poate fi finanțat atât de personaje bizare din țară, cât și din afară țării. Că să nu mai vorbim de “instituții” și “business-uri”. Și, uite așa, îți asumi o cauză nobilă pe care o speculezi pentru interese financiare, prin intermediul bolnavilor, copiilor și persoanelor lipsite de apărare.
În încheiere, de ce a ascuns Vlăduț asocierea sa cu HOSPICE Casa Speranței?
Sau, de ce nu a construit Vlăduț nici un spital?
Sau de ce nu a apărat Vlăduț drepturile pacienților oncologici în timpul pandemiei?
Sau de ce nu a lămurit Vlăduț problema fondurilor nefolosite ale fundației sale?
Sau de ce ascunde Vlăduț morții de la Bals? Oops… mai vorbim data viitoare.
Politica
Nu poți fi naționalist cînd n-ai ce pierde
Cînd nu ai, te doare la bască cine îți e stăpîn. De-abia cînd începi să faci un pic de cheag, atunci începi să-ți dai seama că ce cîștigă străinii pierzi tu de fapt, că e un joc de sumă zero, dincolo de toată propaganda bombastică privind globalizarea și să iubim străinii, că ne sînt superiori și știu ei mai bine cum ar trebui să ne trăim viața.
Pe vremuri, în Evul Mediu, pe amărîtul de iobag nu-l interesa dacă e sub biciul ducelui de Orleans sau sub cel al boierului Cantacuzino sau al agăi Mustafa Selim. Tot un drac era. Muncea, se spetea, venea boierul și îl belea. Cu legea în mînă. Și lui nimic nu-i rămînea. Na, că am început să fac și versuri, ca Robin Hood.
Drept pentru care spiritul naționalist pe vremurile acelea pline de agricultură de subzistență și de sărăcie era unul practic inexistent. Naționalismul a apărut de-abia cînd aveai ce să pierzi. Cînd a apărut industrializarea și fuga țăranilor la oraș și apariția burghezilor, care produceau și voiau ca ce produc să le rămînă lor, nu să vină să le ia avuția ducele de Orleans sau habsburgul sau neamțul sau rusul sau turcul.
De-abia cînd ai, începe să-ți pese că te jupoaie celălalt. La fel și acum, în România noastră. O brumă de naționalism veți vedea îndeosebi la cei cu afaceri locale, care simt apăsarea multinaționalei, a felului în care tratamentul economic privilegiat al străinilor îi lasă pe aceștia să sufoce concurența locală și să exporte nestingheriți tot profitul în paradisurile fiscale, de unde se întoarce înapoi acasă la ei, în buricul Imperiului.
Tefeleii noștri nu sînt naționaliști căci n-au ce pierde, fiind doar niște biete slugi la stăpînul străin. Tefeleii noștri îmbibați de fantasma binefacerii globalizării sînt niște bieți șerbi de tastatură, niște bieți iobagi de Excel. Tot ce-și pot dori e să aibă o casă, poate un pic mai mare, și o mașină, poate un pic mai bengoasă. Și în rest doar să-l lase stăpînul să fie liber cu programare două săptămîni, să-i dea drumul din lesă un pic, poate în Grecia, poate în Croația, și dacă a fost cuminte și a supt cum trebuie coada la bici, poate chiar în glorioasele Maldive.
Tefeleii, neavînd ce să piardă mare lucru, nu le pasă dacă sînt slugi la contele de van Groningen sau la ducesa de Armand sau la groafa Merkel. Important e să fie străini, că românii ăștia ai noștri ne cam put și ne doare sufletul să vedem cum alții au și prind cheag și noi nu. Lasă, să moară afaceriștii români. Noi să ne vedem de tastatura noastră și să robotim la Excel și să sugem coada la bici și, dă Doamne, măcar o săptămînă în Maldive, căci stăpînul e generos și o să ne lase.
De-abia aștept un viitor în care noua generație de tefelei să fie și mai bine dresată, să le intre bine în cap că nu e bună proprietatea.
Că e mai bine să stai în chirie decît să ai casa ta, pentru că încurcă mobilitatea profesională. Pe bune, exact asta îi învață pe copiii noștri la școală în manualul de Educație Civică. E mai bine să fii slugă mobilă decît apropitar obtuz. Le spală creierele de mici, să nu care cumva să rîvnească să aibă casa lor.
Să le intre bine în cap că e mai bine să nu aibă mașină, că mor delfinii și turturelele, și să meargă cu Uberul care nu plătește taxe și zvîrle tot profitul în paradisurile fiscale, fără să platească taxe în sărăcia asta de colonie. Sau, și mai bine, să se dea cu trotineta, neapărat închiriată. Că e vorba tot de mobilitate. Te dai cu ea, plătești la stăpîn că te-ai dat și pe urmă o trîntești superior pe trotuar, sau în mijlocul drumului, să se împiedice și alții de ea.
Că e mai bine să nu cumperi softul, ci doar să-l închiriezi, să plătești anual taxă de folosință pe el. Așa e mai bine. Să n-ai nimic al tău, totul închiriat.
 
Că e mai bine să nu deții bani cash, ci doar decît în cont, că n-ai ce face tu cu banii tăi, alții trebuie să-i controleze.
De-abia aștept să vină și vremea aia, cînd toți se vor preda cu entuziasm la stăpînul global, care controlează și Uberul și trotineta și banca și casele în care stau tefeleii mei entuziaști cu chirie. Și să le placă. Să ridice ode de slavă viitorilor duci de van Groningen și viitoarelor contese Armand și neo-groafelor Merkelițe, über alles. Uber. Über. Tot aia e.
De-abia aștept. O să fiu mort pînă atunci, probabil. Dar de-abia aștept.
International

Fotografia cu sute de oameni care stau la coadă în zăpadă pentru a mânca la o cantină de ajutor social o supă caldă din Glasgow a devenit virală.

Imaginea cozilor pentru ciorba Kindness Homeless Street Team din George Square din Glasgow a fost distribuită de mii de ori pe rețelele de socializare după ce grupul comunitar a dezvăluit 220 de persoane care au înfruntat zăpada și temperaturile sub zero, pentru a primi ajutor, luni.

Postarea de pe Facebook a fost comparată cu „o țară din Europa de Est care a fost decimată de ani de guvernare comunistă.Cei mai mulți dintre ei sunt oameni buni care au rămas fără job datorită restricțiilor covid “.

În Marea Britanie, restricțiile au fost deosebit de dure și s-a dovedit că ratele  de decese in exces sunt corelate cu restricțiile și impactul lor asupra sănătății,consecințelor sociale și economice și nu cu infecțiile cu Covid. De altfel numeroase studii arată că restricțiile nu au nici un impact nici măcar asupra prevenirii /scăderii ratei de infectare cu Covid ci dimpotrivă reduc imunitatea de masă.

IDEE Sanatate

Oamenii viitorului se vor uita înapoi la aceste 11 luni și vor fi foarte confuzi. Cum a putut întreaga lume să arunce practicile stabilite ale libertăților civile, economice și culturale pentru un virus care a rezistat oricărei încercări de control ?

Acest virus nu este Ebola și nu s-a apropiat niciodată de ratele de deces asociate cu H1N1 din 1918. Măsurat, nu a fost la fel de mortal ca 1957-58, un virus care a venit și a dispărut fără prea multă atenție publică. Noii agenți patogeni fac parte din viață și nu a existat și nu este nimic deosebit sau neobișnuit în aceasta.

Întrebarea pentru mulți ani va fi: de ce? Cu toții am pus întrebarea de o mie de ori și ne-a fost adresată de același număr de ori. Este prea devreme pentru a spune, iar răspunsul va fi probabil similar cu alte evenimente epice din istorie, cum ar fi Marele Război sau Căderea Romei.

Răspunsul la întrebarea de ce este: cauze multiple. 

Și totuși, pare rezonabil să observăm că multe grupuri și sectoare aveau un fel de poftă pentru o pandemie. Au transformat un agent patogen răspândit și în mare parte gestionabil – relațiile medic / pacient și precauții rezonabile din partea vulnerabililor – și l-au transformat în baza unei panici globale care a răsturnat secole de progrese de drept și libertate.

Printre cei care au susținut restricțiiile:

-Companiile de tehnologie care au devenit atât de obsedate de lumea digitală – și putem include comercianții cu amănuntul online în aceasta – încât au uitat pe toți oamenii care nu pot și nu vor să trăiască în întregime în afara lumii fizice.
– Companiile farmaceutice cu sute de miliarde de investiții în laboratoare și cercuri de distribuție care au dorit să-și promoveze marfa în mijlocul unor situații de urgență, pe lângă industria testării PCR care este o mare fraudă și total imadecvat
– Intelectualii din domeniul sănătății publice care, de cel puțin un deceniu și jumătate, se îndrăgostiseră de romantismul modelării computerizate și  erau dornici să încerce o nouă metodă de atenuare a bolii.
– Mega-miliardarul Bill Gates, care s-a trezit supărat de virușii informatici care îi distrugeau sistemul de operare Windows și, prin urmare, a dezvoltat o pasiune pentru blocarea virușilor în general, în timp ce nu a înțeles diferența dintre biologie și hardware-ul computerului.
– Oficialii guvernamentali cărora le place să încerce noi forme /utilizări ale puterii absolute desi restricțiile stricte nu au nici un efect medical.
– Companiile media care trăiesc pe baza clicurilor și știu cu certitudine că panica publică este cea mai bună modalitate de a garanta atenția consumatorilor, mai ales dacă sunt închiși acasă fără să aibă altceva de făcut.
– Guvernul chinez care a fost extrem de supărat de politicile comerciale ale administrației Trump și a reușit să trolească Occidentul cu credința că China a eliminat virusul prin controale totalitare.
Opozanții furioși ai administrației Trump, care nu reușiseră să o distrugă prin acuzații de coluziune cu Rusia și apoi de punere sub acuzare a unui apel telefonic către Ucraina, s-au orientat în cele din urmă către crearea unui haos social, economic și politic extraordinar prin suprasolicitarea masivă a gravității unui agent patogen viral răspândit. , care în sine a devenit o metaforă a infecției politice despre care credeau că a afectat țara. Restricțiile in America au pornit de la panica provocată de guvernatorul Cuomo (democrat, el insuși cu ambițiii prezidențiiale) care a lansat frauda ” Spitalele in New York sunt pline trebuie, inchisă America “. Acum , se stie, a fost o minciună 

– Sindicatele profesorilor birocraților etc care doresc să facă grevă de ani de zile pentru a extrage salariile și beneficiile de la contribuabili, dar îngrijorate de faptul că acest lucru le-ar întoarce publicul împotriva lor; pentru ei, blocările au fost scuza perfectă pentru a găsi o altă cale de a sta acasă
– O clasă conducătoare mondială care și-a pierdut legătura cu oamenii care nu pot trăi pe computerele lor, detașată din ce în ce mai mult de fluxul vieții așa cum există în lumea fizică și, prin urmare, nu a reușit să empatizeze cu suferința celorlalți aflați sub restricții.

Studiile arată că utilizarea măștilor fie a dus la o incidență crescută a COVID-19, fie nu a avut niciun impact. un studiu finanțat de CDC privind purtarea mastii în mai 2020 a ajuns la concluzia: „Deși studiile mecaniciste pretind ca ar exista un potential efect pozitiv al igienei mâinilor sau al măștilor faciale, dovezile din 14 studii randomizate controlate ale acestor măsuri nu au dovedit nici un efect substanțial asupra reducerii transmiterii .”Niciuna dintre jurisdicțiile examinate nu a înregistrat o incidență scăzută a COVID-19 după introdurea mandatelor de mască. Acest lucru se datorează probabil supresiei imune cauzate de afecțiuni hipoxice și hipercapnice, precum și de cili acidotici, imobilizați în plămâni și de suprafața pielii redusă disponibilă pentru absorbția vitaminei D. 

Acolo unde nu au fost impuse restricții, de exemplu in India, cazurile /decesele s-au prăbușit (vezi graficul America/India).

Niciun grup de interese nu ar fi putut realiza acest lucru de unul singur. A fost nevoie de o furtună perfectă. Nu trebuie să fie o conspirație, cu atât mai puțin un complot specific. Este nevoie doar ca confluența corectă a evenimentelor să se prezinte într-un mod care să determine acțiunea și cooperarea.

Aș putea adăuga încă un impuls pentru pandemie care atinge o filozofie generală a vieții. Lumea este tulburată în aceste zile de oameni consumați de ideologie. Ei au percepția că ceva nu este în mod fundamental în regulă cu lumea și sunt chinuiți de  o pasiune arzătoare pentru a remedia problema. Tânjesc după schimbări mari, dramă puternică, schimbări epice în istorie. Pentru ei, lumea existenței burgheze care se îmbunătățește marginal pare plictisitoare și fără evenimente. Pandemia a fost pentru ei ceva interesant și de mare importanță: a prezentat o șansă de schimbare mare.

Că vom privi înapoi cu uimire la ceea ce s-a întâmplat cu lumea este o certitudine aproape. Nebunie! Ne vom uita la aceste evenimente cum ne mirăm de Evul Mediu când zeci de mii de oameni o porneau pe jos in pelerinaj să moară spre un utopic Ierusalim o lume mai bună unde nu ajungeau niciodată. Și oamenii viitorului nu vor înceta niciodată să pună acea mare întrebare de ce. Răspunsul este în cele din urmă nesatisfăcător. A fost o înșelătorie masivă a oamenilor și grupurilor care doreau să încerce ceva complet nou, dintre care niciunul nu era dispus să își asume responsabilitatea pentru rezultate. Ne va reveni celorlalți să ridicăm piesele și să luăm din nou viața pe drumul cel bun.

Societate

Vanessa Vogel, campioana din liceu local, nu a fost prea încântată de concursul dn weekendul trecut.  După ce s-a antrenat multe luni ea spera un record și, eventual, o bursă de facultate.

Dar când Vogel s-a aliniat și a văzut un alergător curajos cu barbă de la un liceu din apropiere, a început să se îndoiască de capacitatea sa de a concura.

“Știi, am un sentiment rău în legătură cu asta”, a mormăit ea în timp ce se alinia la 800 de metri. – Nu sunt sigur că pot să o intrec pe fata asta.”

Evident a fost invinsă.

„Pur și simplu nu știu dacă a fost în totalitate corect”, a comentat ea după aceea. “Sunt tot pentru egalitate și gen dar nu știu – barba ar fi putut să-i ofere un avantaj.”

Vogel a fost suspendată în așteptarea unei investigații pentru bigotismul ei.

Desigur, știrea de sus este un pamflet, dar asta se intâmplă in realitate.

Yearwood, un tânăr de 17 ani la liceul Cromwell, este unul dintre cei doi sprinteri transgender din liceul din Connecticut, care tranziționează la  femeie.

Recent a terminat pe locul al doilea la proba de 55 de metri la campionatele de stat pe pista interioară deschisă. Câștigătorul, Terry Miller de la Bloomfield High, este, de asemenea, transgender și a stabilit un record la fete de 6,95 secunde. Yearwood a terminat în 7,01 secunde, iar concurentul pe locul trei, care nu este transgender, a terminat în 7,23 secunde.

Miller și Yearwood au câștigat, de asemenea, campionatele  de 100 de metri anul trecut,.

Criticii spun că identitatea lor de gen reprezintă un avantaj nedrept, exprimând un argument familiar într-o dezbatere complexă pentru sportivii transgender în timp ce rup barierele din sporturile din întreaga lume, de la liceu până la profesioniști.

„Am învățat multe despre mine și despre alte persoane prin această tranziție. Încerc întotdeauna să mă concentrez cel mai mult pe toate încurajările pozitive pe care le-am primit de la familie, prieteni și susținători ”, a spus Yearwood. „Folosesc negativitatea pentru a mă alimenta să alerg mai repede.”

In Texas, de asemenea, la concursul de lupte greco-romane pentru fete, un transgender a câștigat.