Politica Sanatate
Acum o săptămână, în ziarul nemțesc Die Welt a fost publicat un raport secret al Ministerului de Interne din Germania, raport datând din martie 2020 (luna de debut a pandemiei în Europa ). De ce este extraordinară informația? Pentru că dezvăluie cum ministrul de interne german, Horst Seehofer, deci guvernul, a angajat experți pentru a dramatiza excesiv AMENINȚAREA coronavirusului.
Documentul la care face referire publicația Die Welt vorbea despre un milion de morți și șapte din zece germani infectați cu covid-19. O mistificare a realității, în condițiile în care astăzi, la un an de la izbucnirea pandemiei, Germania are aproape 63 de mii de morți și 2,29 milioane de infectați. Dar de ce? Pentru a justifica în fața cetățenilor închiderile stricte. Iar totul ar fi fost amplificat cu bună știință la solicitarea lui Seehofer..
Ulterior, ministerul a început să dicteze experților ce trebuiau să facă. În câteva zile, au început să curgă mesaje desconcertante în mass-media germană („Mulți bolnavi grav vor ajunge la spital, doar ca să fie respinși și să lăsați să moară acasă”). Pe scurt, semnificația acestei acțiuni ar fi fost clară: să insufle în oameni o frică sănătoasă pentru a justifica măsurile dure.
În zilele în care apăreau primele infecții in Italia, ministrul de interne german se întâlnea cu virologul Christian Drosten si cu Lothar Wieler, șeful Institutului Robert Koch, organizația responsabilă cu controlul și prevenirea bolilor infecțioase din Germania. Rezultatul ședinței a fost că totul a fost închis până după Paște.
Identificăm deja categoriile participante :autoritățile, experții și presa (nu sunt singurele). Autoritățile doresc impunerea unor restricții limitative de drepturi și obligații. Plătesc experți pentru a umfla, augmenta pericolul virusului, iar presa preia și rostogolește mesajul pentru a împrăștia frica în rândul populației. De ce frica? Pentru a putea fi acceptate restrictiile, “vândute” sub brandul salvării, unica variantă de a ne salva de pericolul virusului ucigaș (hiperbolizarea acestui virus fiind parte a unui plan). Pe scurt, acesta este modelul, pattern ul nu numai în Germania, ci în toate țările. Presa, experții, studiile, autoritățile, eroii, cetățenii responsabili.Înainte de a discuta despre rolul fiecărei categorii în parte, câteva informații despre rolul virologului Christian Drosten . Cine este expertul german? Fauci al Germaniei.
Pe 23 ianuarie 2020, în revista științifică Eurosurveillance, dr Christian Drosten a publicat un studiu care susținea că a dezvoltat primul test eficient pentru a detecta dacă cineva este infectat cu noul coronavirus-celebrul test RT- PCR pe care îl invocăm toți. Pe 23 ianuarie! În ianuarie, OMS publica informații despre neclaritatea transmiterii acestui virus de la om la om, primul deces a fost în 12 ianuarie. Pandemie în ianuarie? Absolut nu! Știți când a declarat China primul caz de infectare? Pe 31 decembrie 2019! Și totuși deja avem un test elaborat, ba chiar și un vaccin încă din ianuarie 2020. Singura inadvertență este lipsa infectărilor, deci a răspândirii acestui virus. Nicio grijă, s-a corectat și această lipsă ulterior!
Studiul Drosten a fost trimis către revista Eurosurveillance pe 21 ianuarie 2020 și acceptată spre publicare pe 22 ianuarie 2020. Pe 23 ianuarie 2020 lucrarea a fost online. În mod incredibil, protocolul de testare Drosten, pe care acesta îl trimisese deja la OMS, la Geneva, pe data de 17 ianuarie, a fost oficial recomandat de OMS ca test la nivel mondial pentru a determina prezența coronavirusului Wuhan, chiar înainte de publicarea articolului.
Studiu.. Ce înseamnă un studiu? Câteva luni, dacă nu ani de muncă, de testări, de încercări. Dr Drosten a elaborat un studiu despre un test pe baza căruia se sprijină toată pandemia și toate măsurile restrictive în 17 zile! De ce 17? De la 31 decembrie (data primului caz declarat de China) până la 17 ianuarie 2020 (data când testul a fost trimis la Geneva, la OMS). De fapt, sunt generoasă, timpul elaborării acestui studiu este și mai scurt :de la 12 ianuarie (data publicării genomului, secventierii genomului virusului) până pe 17 ianuarie..5 zile!
Wow! A durat mai mult acest studiu? Nu, pentru că ne ar arunca în octombrie, noiembrie 2019.. dar, stai puțin, nu exista virusul atunci și ar echivala cu recunoașterea PREMEDITĂRII! Un veritabil complot ! Desigur, așa ceva este absolut.. imposibil și conspiraționist!
Ca o paranteză, luna ianuarie a fost o lună fantastică! Pe 12 ianuarie 2020, se publica secventa genomului sars cov2, iar în două zile aveam deja formula vaccinului salvator, iar în 5 zile testul care ne a ajutat să identificăm virusul ucigaș.. Superb! Biutiful! Dar minunile științei continuă! Revenim la acest Fauci al Germaniei, consilierul Angelei Merkel pe probleme de coronavirus.
OMS împreună cu dr Drosten recomandă un număr de 45 de cicluri de amplificare. Laboratoarele di. Germania preiau acestă recomandare. Nu numai cele din Germania, ci din toată Europa, din SUA, Australia, Africa de Sud,Canada, de fapt oriunde virusul ucigaș a determinat un număr record de infectări. De fapt, lucrarea Corman-Drosten nu menționează valoarea maximă Ct la care un eșantion poate fi considerat fără echivoc ca un rezultat pozitiv sau negativ. Criticii lui Drosten spun că de la un număr de peste 35 de cicluri de amplificare, testul nu mai este relevant dând un procent de teste fals pozitive de peste 97%.Deci dacă testele erau setate la un număr de cicluri de amplificare, am avea numai 3% infectați!! 3%!
Ca un fenomen, imediat ce aceste teste RT PCR sunt folosite pe scară largă, a explodat numărul de infectați. Ca atare, măsurile au fost restrictive, închis magazine, școli, granițe, zboruri. Cine a decis setarea lor la un număr de 45 de cicluri de amplificare, număr la care rezultatele erau cu 97% mai mari, in sensul de pozitivare? OMS! Împreună cu dr Drosten, și omologii din fiecare țară! Rezultat :pandemia, “aceste vremuri pandemice”, “în mijlocul pandemiei”…
Ulterior, în decembrie 2020,OMS publica o notificare conform căreia testul în sine nu este suficient pentru diagnosticare, ci trebuie cumulat cu simptome clinice, pe de o parte, plus (șoc!) admite că un număr prea mare de cicluri de amplificare duce la rezultate fals pozitive,deci trebuie recalibrate în laborator.Si,desigur, doua teste, nu unul, sunt necesare.. După un an de zile! De ce ar admite OMS că este eronat ceea ce tot OMS a stabilit, dar cu un an în urmă? Simplu! La început, era necesară existența unui număr mare de cazuri pentru a justifica pandemia, pericolul și deci nevoia de masuri restrictive, dar și de vaccinul salvator, iar, din decembrie anul trecut, este nevoie de scăderea cazurilor, din multe motive , dar cel mai important: infectarile scad, deci vaccinul funcționează. Pentru continuarea panicii, există alte soluții :noile mutații, nedetectabile la testele vechi. Deci este vaccinul este bun, priviți testele care indică negativare, dar, ne pare rău, noua mutației a mutației nu este acoperită de vaccin. De unde știm? Am secvențiat noi genomul in laboratorul. Chiar și în cel din Dorohoi, știut ca un pisc al cercetării științifice.
Cea mai mare vulnerabilitate evidențiată :folosirea științei, pervertirea ei în slujba unor interese. Ai nevoie de cazuri? Ok, faci un test și îl reglezi astfel încât să le ai. Ai nevoie de un succes al vaccinării? Rezolvi din teste! Ai nevoie de mască? Faci un studiu, ați înțeles ideea. Nu spun că știința este compromisă, ci doar pervertită și pervertibilă.
Așa ne explicăm “asimptomaticii”. Testarea find reglată la un nivel de 45 cicluri de amplificare, rezultatele fals pozitive erau preponderente(97% față de un reglaj de 35 de cicluri). Deci acei testați pozitiv, fals pozitiv, de fapt, fără absolut nicio simptomatologie erau perfect sănătoși. Nu asimptomatici, ci sănătoși. Neatinsi de virus. Ajustăm, pe același principiu, și numărul morților de /cu Covid.
Partea mai problematică intervine la cei a căror diagnosticare s a făcut pe baza testului care aveau și simptomatologie, dar o simptomatologie comună cu a altor afecțiuni respiratorii. Ai test covid pozitiv, dar tu, poate nu ai covid.. Au fost tratați greșit? Dacă da, e o mare problemă. Detectarea este o parte, diagnosticarea, o alta. Testul RT PCR nu este indicat pentru diagnosticare. Câte diagnostice, și respectiv tratamente, au fost greșite? Câte din ele nu au ajutat pacientul? Și o altă problemă :detectat pozitiv la covid, un pacient era oprit de la orice altă formă de îngrijire medicală (operație, tratament, procedură) fiind tratat de covid. Oameni neoperati la timp, netratati de boli grave, pe baza a ce? A unui test fals pozitiv? Câți au murit așa? Câți au boli agravate din această cauză? Care era protocolul? Cel puțin în România!? Era dublat testul de alte semne clinice sau, aveai sau nu simptome, ți se dădea tratament pentru covid?
Foarte multe întrebări . Un “cancan financiar”,
un co-autor al studiului lui Drosten despre testul PCR a fost șeful companiei care a dezvoltat testul comercializat astăzi, cu binecuvântarea OMS, în sute de milioane, Olfert Landt, firma Tib-Molbiol, la Berlin..
 
 
Politica
Nu poți fi naționalist cînd n-ai ce pierde
Cînd nu ai, te doare la bască cine îți e stăpîn. De-abia cînd începi să faci un pic de cheag, atunci începi să-ți dai seama că ce cîștigă străinii pierzi tu de fapt, că e un joc de sumă zero, dincolo de toată propaganda bombastică privind globalizarea și să iubim străinii, că ne sînt superiori și știu ei mai bine cum ar trebui să ne trăim viața.
Pe vremuri, în Evul Mediu, pe amărîtul de iobag nu-l interesa dacă e sub biciul ducelui de Orleans sau sub cel al boierului Cantacuzino sau al agăi Mustafa Selim. Tot un drac era. Muncea, se spetea, venea boierul și îl belea. Cu legea în mînă. Și lui nimic nu-i rămînea. Na, că am început să fac și versuri, ca Robin Hood.
Drept pentru care spiritul naționalist pe vremurile acelea pline de agricultură de subzistență și de sărăcie era unul practic inexistent. Naționalismul a apărut de-abia cînd aveai ce să pierzi. Cînd a apărut industrializarea și fuga țăranilor la oraș și apariția burghezilor, care produceau și voiau ca ce produc să le rămînă lor, nu să vină să le ia avuția ducele de Orleans sau habsburgul sau neamțul sau rusul sau turcul.
De-abia cînd ai, începe să-ți pese că te jupoaie celălalt. La fel și acum, în România noastră. O brumă de naționalism veți vedea îndeosebi la cei cu afaceri locale, care simt apăsarea multinaționalei, a felului în care tratamentul economic privilegiat al străinilor îi lasă pe aceștia să sufoce concurența locală și să exporte nestingheriți tot profitul în paradisurile fiscale, de unde se întoarce înapoi acasă la ei, în buricul Imperiului.
Tefeleii noștri nu sînt naționaliști căci n-au ce pierde, fiind doar niște biete slugi la stăpînul străin. Tefeleii noștri îmbibați de fantasma binefacerii globalizării sînt niște bieți șerbi de tastatură, niște bieți iobagi de Excel. Tot ce-și pot dori e să aibă o casă, poate un pic mai mare, și o mașină, poate un pic mai bengoasă. Și în rest doar să-l lase stăpînul să fie liber cu programare două săptămîni, să-i dea drumul din lesă un pic, poate în Grecia, poate în Croația, și dacă a fost cuminte și a supt cum trebuie coada la bici, poate chiar în glorioasele Maldive.
Tefeleii, neavînd ce să piardă mare lucru, nu le pasă dacă sînt slugi la contele de van Groningen sau la ducesa de Armand sau la groafa Merkel. Important e să fie străini, că românii ăștia ai noștri ne cam put și ne doare sufletul să vedem cum alții au și prind cheag și noi nu. Lasă, să moară afaceriștii români. Noi să ne vedem de tastatura noastră și să robotim la Excel și să sugem coada la bici și, dă Doamne, măcar o săptămînă în Maldive, căci stăpînul e generos și o să ne lase.
De-abia aștept un viitor în care noua generație de tefelei să fie și mai bine dresată, să le intre bine în cap că nu e bună proprietatea.
Că e mai bine să stai în chirie decît să ai casa ta, pentru că încurcă mobilitatea profesională. Pe bune, exact asta îi învață pe copiii noștri la școală în manualul de Educație Civică. E mai bine să fii slugă mobilă decît apropitar obtuz. Le spală creierele de mici, să nu care cumva să rîvnească să aibă casa lor.
Să le intre bine în cap că e mai bine să nu aibă mașină, că mor delfinii și turturelele, și să meargă cu Uberul care nu plătește taxe și zvîrle tot profitul în paradisurile fiscale, fără să platească taxe în sărăcia asta de colonie. Sau, și mai bine, să se dea cu trotineta, neapărat închiriată. Că e vorba tot de mobilitate. Te dai cu ea, plătești la stăpîn că te-ai dat și pe urmă o trîntești superior pe trotuar, sau în mijlocul drumului, să se împiedice și alții de ea.
Că e mai bine să nu cumperi softul, ci doar să-l închiriezi, să plătești anual taxă de folosință pe el. Așa e mai bine. Să n-ai nimic al tău, totul închiriat.
 
Că e mai bine să nu deții bani cash, ci doar decît în cont, că n-ai ce face tu cu banii tăi, alții trebuie să-i controleze.
De-abia aștept să vină și vremea aia, cînd toți se vor preda cu entuziasm la stăpînul global, care controlează și Uberul și trotineta și banca și casele în care stau tefeleii mei entuziaști cu chirie. Și să le placă. Să ridice ode de slavă viitorilor duci de van Groningen și viitoarelor contese Armand și neo-groafelor Merkelițe, über alles. Uber. Über. Tot aia e.
De-abia aștept. O să fiu mort pînă atunci, probabil. Dar de-abia aștept.
Politica Psihologie

O sociopatie este o dereglare a comportamentului social, o inadecvare la semnalele și regulile care provin dintr-o interacțiune socială sănătoasă .

In principal , la adolescență, toți avem o perioadă când creștem prea repede, nu ne mai încap hainele dar maturitatea noastră emoțională este mult rămasă în urmă și gafăm, ba suntem aroganți când nu trebuie, ba prea timizi, ba nervoși aiurea. În principal societatea este mai incăpățânată ca oricare dintre noi și ne și ne dă lecțiile necesare pentru a ne ajusta. Unii insă nu invață niciodată

a) modelul Vlad Voiculescu – speriat la balul bobocilor

Vlăduț a intrat în faza bombănelii timide cu bărbia în piept. E ca un adolescent imbrăcat cu un costum de gală care visa de mult la asta și acum chiar a ajuns la balul bobocilor,unde are un acces de panică realizând prea târziu că va trebui să danseze, adică el are funcție. Se inconjoară de prieteni (lista lui de consilieri personali a ajuns la 2 pagini pe internet, are peste 18). care ii anesteziază bâlbâiala și stau intre el și pista de dans. El tremură și bate ritmul dansului ( funcției) aiurea, nu are ritm, nici energie. E crispat, el iși cunoaște mai bine ca oricine limitele și se teme ca freza și sacoul decorativ spoit la care s-a lucrat să nu ii fie terfelite de golanii care l-au ochit și l privesc râzand fără jenă. Lui Vlăduț ii este groază, muzica e tare, pare genul care caută un colț unde să poată plânge în voie. Dar tot el știe foarte bine că nu-l vor lăsa să fugă și să se pitească până nu se face de râs pe pista de dans (la minister) și până nu ii cinstește pe toți golanii de la petrecere.

b) modelul Clotilde – histrionica vrea atenție

Clotilde e ca o adolescentă isterică disperată după atenție la o petrecere pe care ea o organizează pe banii școlii.

Urlă , se rostogolește, strigă săriți că mă violează paznicii de la intrare, sau gunoierii, ba nu, îmi vor răul fetele din celălalt liceu, s-au coalizat toate, cine le a chemat aici, postează pe tik tok un selfie grăbit, apoi ii cheamă pe unii într-o cameră să le spună secrete, dar imediat ce ajung acolo ii alungă, nu aveți voie la petrecerea mea, nu vrea să plătească uberul că nu ii convine prețul dar ea a schimbat adresa de trei patru ori iar codul ei de client el greșit , amenință că dă reviewuri negative la restaurante unde nici nu a comandat nimic, face ea mizerie pe unde ar trebui să fie pista de dans de nu mai are loc lumea să se miște și deși petrecerea abia trebuia să inceapă ea plânge isteric că i-au ruinat-o părinți, i-au pus bețe în roate și nu i-au plătit factura de antiepileptice.

c) modelul Năsui- Ghinea tocilarii pe care să nu te bazezi.

Băieții ăștia sunt ca aia care vorbesc frumos înainte de petrecere, promit părinților celorlalți că o să fie cuminți că o să aibă grijă de cei mici, că o să bea suc sau limonadă, că nu intră în vorbă cu golanii, și care fac exact invers .Năsui ministrul economiei face balet cu colaboratoarea lui de la Securitate. A vorbit zece minute despre asta, nu știe de ce a propus-o , cineva i-a recomandat-o , nu poate spune cine, persoană importantă, e secret, o știa, dar de fapt nu prea,dar iși dorea asta pentru că e bună, e performantă, dar nu poate spune exact in ce, doamna nu a colaborat cu Securitatea pentru că nu are decizie definitivă de colaborare. E ca un puști prins că e prieten cu un traficant de pastile, el dă din umeri, nu știam, nu am văzut, mi l-au recomandat unii ca e băiat bun, nu știam cu ce se ocupă, nu știu cum îl cheamă, nu știu cum a ajuns plicul la mine în buzunar. De partea cealaltă , Ghinea ministrul fondurilor europene care decide ca gata s-a terminat cu ștampila in ministerul lui, nu se mai poate, suntem moderni, digitali, cine folosește stampila in minister are abatere disciplinară . Si dă ordin semnat, și desigur ștampilat. Ghinea e ca adolescenții care care promit, băieții de acum toți ii spunem profului să nu ne dea lecții pe perioada de vacanța și care primul ridică mâna să se gudure pe lângă diriginte, da ți ne vă rog teme să mai exersăm.

d) modelul Vlad Gheorghe-Nicușor Dan petiționarii care îți dau lecții pe banii tăi.

Poate ați auzit de Vlad Gheorghe ? Istețul asta, parlamentar USR se duce cu petiția la Parlamentul European ca să salveze pădurile Romaniei. El a rămas la nivelul ăla în care facem petiții, ne lamentăm pe facebook, și în general așteptam soluții de la altcineva și dăm exemplu Europa ca și cum noi suntem proști și ei ne învața pe noi.. Nicușor e cam la fel, el continuă să facă ce știe declarații, povețe (în Europa e normal să fie 19 grade în casă). Sunt ca tinerii aia pe care ii angajezi să-ți tundă iarba în gradină pentru că par cuminți și le dai și banii în avans ca incurajare iar ei odată angajați și plătiți încep să ți dea lecții ție, grădina ta ar trebui să fie așa, dar nu așa, nu se mai poartă florile astea, nici gazonul așa , pun muzica lor, o dau tare, se distrează, fac zgomot la tine în curte și mai fac reclamă ții pe fb și la rudele din străinătate ca nu ai grijă de grădina ta dar nu ar pune mână pe lopată sau pe greblă pentru care sunt plătiți. Mâine poimâine Nicusor face petiție la Europa că nu e apă caldă in București. Și ție nu îți vine sa crezi că ai fost atât de fraier să-i angajezi și să le dai banii în avans iar își bat joc de tine.

IDEE

Familie, identitate, tradiție, progres, educație, discernământ, luptă pentru libertate

Preocupârile noastră sunt despre lucrurile cu adevărat importante: familia, proprietatea, tradiția, limba, credința, cultura, patrimoniul material, imaterial și natural, care împreună definesc un spațiu fizic și imaginar. De aseemenea, noi nu reducem religia la un fenomen individual, care trebuie expulzat din spațiul public. Prin dimensiunea colectivă a credinței și prin instituționalizarea ei în Biserică, oamenii creează un corp intermediar între individul izolat și stat. Dacă nu ar exista corpurile intermediare, pe care dorim să le păstrăm (familia, comunitatea locală, bisericile), omul ar fi singur în fața statului impersonal și rece, a birocrației și a logicii mercantile. Prin această alcătuire personalistă și subsidiară, viziunea noastră despre alcătuirea societății se opune deopotrivă colectivismului zdrobitor al stângii sau al fascismului și individualismului dizolvant al liberalismului. Ajung astfel la situația prezentă. Firește că sunt multe de reformat în lumea noastră, subminată de impostură, corupție și precaritate politică, economică, morală și intelectuală. Oricine vrea binele societății este reformist. Dar sub crusta zilei și sub balastul cotidianului se află o structură de adâncime pe care dorim să o păstrăm. E vorba de așezarea în istorie a națiuniilor și a continentului nostru, soarta noastră la intersecția fertilă dintre tradiția iudeo-creștină, dreptul roman, filozofia greacă și un anume soi de spirit practic. Cultura libertății, respectul pentru demnitatea umană, simțul dreptății și al egalității de șanse se nasc de aici. Nu e vorba de superioritate, deși aceasta poate fi argumentată, ci de individualitate. Nu am ales să fim astfel, ci așa suntem. A renunța cu forța la ceea ce suntem, printr-un enorm și agresiv efort de reeducare de dragul unei viziuni ideologice inguste, temporare, e deopotrivă artificial și păgubos.

Putem conchide că postura noastră este sceptică, ironică și moderată, nu însă crispată sau încrâncenată. Privim cu scepticism deopotrivă amuzat și îngrijorat formele fără fond, cum s-a dovedit corectitudinea politică sau aberațiile individualismului sau ale colectivismului impus. Reformismul nostru se îndreaptă în special împotriva tendințelor birocratice, centralizatoare, nedemocratice sau chiar totalitare ale autorităților — fie acestea locale, regionale, naționale sau supranaționale. Indisolubil legate, identitatea și reformismul sunt ingrediente ale moderației și ale unei așezări sociale suportabile, dacă nu perfecte.

Pentru ce nu luptăm, așadar? Credință, cultură, limbă, patrimoniu — tot ce face o națiune. Ce reformăm? Ceea ce trebuie, instituțiii, legi pentru a continua să existăm, să funcționăm și să prosperăm. Ce aruncăm la gunoi? Moștenirea autoritarismelor, de toate felurile, în integralitate: impostură, minciună, ură, populism, complexe de infero-superioritate, dorința de a crea “ omul nou “, de a controla.

Vocea este o formă de atașament față de bunătatea lumii, față de familiar și firesc, față de natură și cultură. E îngăduință față de natura umană, cu bunele și relele ei — . E surâs homeric , mai degrabă decât crispare moralizatoare. Nu e încremenire, ci mers liniștit, la pas. Ne luptăm pentru a apă ra nu doar ceea ce am acumulat fiecare, ci întreaga moștenire a generațiilor trecute, un patrimoniu fizic și spiritual, zidurile casei și educația primită în interiorul lor, o cultură și un stil de viață, libertatea noastră. Atitudinea moderată constă în păstrarea părții valoroase a acestui patrimoniu și eliberarea de balast: este la fel de păgubos să devii muzeograful propagandist al propriului trecut fosilizat, sau să arunci totul la gunoi. În chip necesar, fiecare om și fiecare generație evoluează, ceea ce nu înseamnă automat că progresează; pot la fel de bine să regreseze.

Recunoaștem, așadar, o stare dezirabilă, care conține în doze variabile experiența trecutului și proiecția viitorului. Fără experiență, sau educație nu poți să știi dacă un lucru e bun sau dăunător, așa cum fără experiment îți interzici posibilitatea (fie și ipotetică) a mai binelui. Ceea ce nu înseamnă că mai binele nu poate să fie dușmanul binelui, după cum spune zicala. Regula de aur este, așadar, moderația, ponderarea experimentului social prin experiența trecută a societății. Instrumentul esențial este discernământul, această facultate inefabilă care se forjează prin moderație, fără a exclude învățarea din experiența nefastă a exceselor. Așezarea societății nu e niciodată perfectă, căci oamenii nu sunt îngeri, și privesc deci cu scepticism destabilizarea anarhică a ordinii sau ingineriile sociale. Pentru noi tradiția unei societăți este un soi de ADN, care codifică experiența trecută și face posibilă viața viitoare. În tradiție se regăsesc credința, limba, obiceiurile, tot ceea ce creează identitatea unei națiuni sau a unei comunități de orice natură. Tradiția nu este întotdeauna cea mai fericită moștenire imaginabilă, dar pentru corpul social respectiv este singura posibilă .

Politica Sanatate

Ghicitoare. De citit cu atenție!

1. Fratele bunicului meu (Voiculescu) a fost șef la DIE la Viena și responsabilul de comerț exterior dintre România comunistă și Austria

2. Vărul primar al tatălui meu a fost CEO al uneia dintre cele mai mari companii de farmaceutice din România și astăzi este unul dintre cele mai influente personaje din sistemul sanitar din România.

3. Vărul primar al tatălui meu (băiatul securistului de la Viena), este și în conducerea institutului Aspen

4. Eu studiez și lucrez la Viena fără nicio legătură cu istoricul familiei mele acolo.

5. Eu iau o bursă de la Institutul Aspen fără nicio legătură cu faptul că vărul tatălui meu e în conducere acolo

6. Eu devin ministru al sănătății fără nicio legătura cu influența vărului tatălui meu în sistem

7. Cănd mă întreabă presa dacă îmi este unchi, le spun că nu este și că este doar “nepotul străbunicului meu”

8. Eu promovez campania “Oameni Noi în Politică” deși provin dintr-o familie cu grade foarte înalte în vechea securitate

9. Cum mă cheamă pe mine?ă

Politica

Poate nu chiar azi, dar la un moment dat va trebui să constatăm că normalitatea , așa cum o știam, c’est foutu definitivement, și să începem să ne gândim ce-i de făcut de-acum încolo. Zic că orice ar fi ceea ce așteptăm, libertate, dreptate sau umanitate, nu mai vine, iar așteptarea aiurea strică și buna dispoziție, și nici nu dă rezultate, că ne ține cu gâturile răsucite spre viitor și facem torticolisul prostului, înțețepeniți între zeitgeisturi, ca bețivii care ezită dacă să se dreagă cu vodcă sau rachiu.  Vrem, nu vrem, noul normal e aici, cu toate bubele, ororile, leprele, trădătorii, criminalii, securiștii, activiștii, plus USR  plus pour l amuse bouche.Lumea e a lui, anormalului.. E rândul lor.

Să ne distrăm deci.

La egalitate săptămâna asta

Năsui ministrul economiei face balet la Digi cu colaboratoarea lui de la Securitate. A vorbit zece minute despre asta, nu știe de ce a propus-o , cineva i-a recomandat-o , nu poate spune cine, persoană importantă, e secret, o știa, dar de fapt nu prea,dar iși dorea asta pentru că e bună, e performantă, dar nu poate spune exact in ce, doamna nu a colaborat cu Securitatea pentru că nu are decizie definitivă de colaborare.

In cealaltă parte a ringului, Cristi Ghinea ministrul fondurilor europene care decide ca gata s-a terminat cu ștampila in ministerul lui, nu se mai poate, suntem moderni, digitali, cine folosește stampila in minister are abatere disciplinară . Si dă ordin semnat, și desigur ștampilat.

Integritatea este să respecți aceleași standarde pe care le astepți de la alții… sau pe care le clamezi.

IDEE International

Dezbaterea despre posibila unirea cu Moldova a cunoscut trei perioade distincte, cea a « ignorării reciproce «(1991-2000), cea a « creşterii decalajelor”(2000-2019) şi cea actuală pe care o vom denumi “ Unirea mai aproape «

Imediat după independenţa Moldovei (1991), după entuziasmul iniţial (Podul de Flori, renaştere naţională), tema unirii a căzut intr-o zonă lirică şi lipsită de conţinut practic. Pe de o parte,intre 1991 şi 2000 România insăşi a cunoscut o perioadă de tranziţie grea (prăbuşirea nivelului de trai, mineriade, rămănerea in urmă faţă de celelalte ţări Est-Europene , Ungaria Polonia etc). Pe de altă parte, războaiele din (fosta) Iugoslavie, conflictele din Caucaz şi Transnistria au creat in Moldova temerea că (re) unirea ar duce la război şi la unirea a « două sărăcii « . Nu puţini erau cei in Moldova care considerau că Moldova va avea un drum de dezvoltare similar cu cel al ELveţiei ( pare hilar acum) in timp ce Romănia va sărăci şi va rămăne sub-dezvoltată.

A doua perioadă care incepe in 2000, este cea in care cresc puternic decalajele intre Moldova şi România. După integrarea in NATO a României, urmează integrarea in Uniunea Europeană si o dezvoltare rapidă : in 2018, salariile in puterea de cumpărare şi avuţia pe cap de locuitor erau mai mari in România decât in oricare dintre vecinii săi şi de câteva ori mai mari decât in Moldova. In toată această perioadă, interesul României pentru Moldova scade puternic, tema dispare din agenda publică şi politică iar pe plan demografic, numărul Românilor care locuiesc in Europa de Vest depăşeste 5 milioane, aproape dublu faţă de populaţia Moldovei. Decalajul economic intre România şi Moldova sporeşte, iar la nivelul anului 2020, economia Moldovei cântăreşte cât un judeţ mediu al României (Iaşi de exemplu). In discursul public de asemenea se produce o ruptură, un decalaj faţă de realitate. Cei mai infocaţi susţinători ai apropierii de România in Moldova vorbesc de « nevoia de paşi « concreţi, in timp ce in mod concret, România este din ce in ce mai dezinteresată de unire, iar pe de altă parte partidele pro –rusofone (socialiştii, comuniştii şi suveraniştii din Moldova) insistă pe un pericol al « reunificării « care este un leitmotiv pentru a păstra izolată Moldova de modernizarea necesară.

A treia perioadă, cea actuală incepe o dată cu eşecul procesului fantezist de modernizare al Moldovei prin apropierea de Uniunea Europeană. Incepând cu anii 2015, in Moldova se inregistrează regrese considerabile, pe de o parte scandalul dilapidării băncilor pe de altă parte conştientizarea treptată că « apropierea de UE «şi acordul de asociere cu Uniunea Europeană nu inseamnă nici pe de parte integrarea in Uniunea Europeană. In mod concret, la nivel politic discursiv , guvernarea de la Chişinău se intoarce la temele obişnuite din 1991 incoace, pro –stataliste, anti Româneşti sau fanteziste” Moldova Elveţia Estului”, şi renunţă la ideea de integrare europeană promovând un discurs clasic «Moldova punte intre Vest şi Est « Acest tip de discurs statalist falimentar este singura constantă in politica moldovenească din ultimele trei decenii, şi cel care a dus la situaţia actuală in care peste o treime din populaţia Moldovei a votat cu picioarele emigrând in Europa (in principal) şi in care peste un million de Moldoveni au primit sau sunt pe cale să primească cetătenia română.

Punctul de plecare – contextul actual in care se vorbeşte despre Unire

In ianuarie 2021, discuţia despre Unirea pleacă de la un context internaţional favorabil şi fluid. O schimbare rapidă a raporturile intre state europene şi transatlantice. Modelul unic Europa-NATO- apartenenţa la lumea altantistă – liberalism economic şi progresism care a constituit timp de 25 de ani leitmotivul ideologic al sistemului actual este in profundă transformare. Brexit, politicile lui Trump, renaşterea naţionalismelor economice , reformularea politicilor europene , toate duc la o lume in schimbare. Numai 20 % dintre europeni mai cred in ” Vestul unit ” .Nu este exclusă nici apariţia unei armate europene, nici o rivalitate comercială şi politică intre Germania şi SUA sporită (vezi disputa pe North Stream) nici noi forme de alianţe care necesită o gândire fluidă şi imaginativă de om de stat nu ancorarea in modele depăşite de realitate sau irelevante. In câţiva ani putem avea o Turcia in afara NATO şi o ameninţare pentru Europa ,agresivă cu Grecia si expansionistă, un nucleu dur european care impune politici financiare şi economice ţărilor mai slabe, o Italia sau de ce nu o Polonia in afara zonei euro sau a politicilor comune europene, o Ucraina descompusă de război şi instabilitate internă.

O nouă politică americană in lume, bazată pe relaţii bilaterale mai mult decât pe cutume stabilite, care a fost demarată de stilul in forţă al lui Trump iar mâine va fi din ce in ce mai preocupată de rivalitatea strategică cu Rusia şi mai ales cu China. Epoca «războaielor pentru democraţie «in lumea arabă s-a dus, acum ne intoarcem la epoca marii politici realiste clasice in care România poate juca inteligent cartea americană. Cu o Turcie instabilă şi ostilă, cu o Ucraina inguvernabilă şi fragilă, România poate deveni avantgarda acestei politici americane in regiunea Marea Neagră.

Colapsul visului de modernizare «europeană «al Moldovei/Ucrainei. După schimbarea regimului Plahotniuc in Moldova, PSRM /Dodon au venit la putere mizând pe un mesaj din nou statalist moldovenist /pro rus. Cel mai recent caz este situaţia din Armenia, unde un guvern ostil Rusiei a mizat pe ajutorul European in conflictul cu Azerbaidjan care, mult mai pragmatic a mizat pe Turcia. Conflictul din Karabakh, unde Azerbaidjan-ul a recuperat o mare parte din teritoriile revendicate a venit ca un duş rece pentru Armenia care nu a primit nici un ajutor european şi a fost nevoită să accepte medierea şi prezenţa trupelor ruseşti pentru a se salva. Instalate pe termen lung in Karabakh, trupele ruse consolidează prezenţa lor acum in toate ţările din Caucaz şi devin garantul suveranităţii Armeniei. Chiar după ce şi-a erodat imaginea şi a pierdut puterea, PSRM şi Dodon continuă să aibă un discurs relativ popular in Moldova. Alegerea lui Maia Sandu a readus din nou speranţele naive de restartare a ancorării Moldovei in Europa in rândul suporterilor ei, dar dincolo de pozele de protocol si mesajele de susţinere de la lobbyisti, realitatea este că de fapt, din 2014, povestea de succes a parteneriatului Estic s-a incheiat, iar tările care au mizat pe Uniunea Europeană au bătut pasul pe loc. In Ucraina, care a fost mult mai sustinuţă decât Moldova este un caz exemplar, şi un model apropiat :

entuziasm generat de anti rusism-sprijin european pentru nou guvern-apariţia unui preşedinte nou reformator(Poroshenko/Zelenski sau Sandu ) care promite marea şi sarea-eşecul previzibil.

Ca şi in Moldova lui Sandu, preşedinţii reformatori Ucrainieni au pornit de la un scor ameţitor de susţinere, au venit pe o platformă anti-corupţie pro Europeană care promitea integrarea in Europa fară costuri mari şi şi-au dovedit rapid incompetenţa si contradicţiile. Moldova sau Ucraina nu se vor integra in Uniunea Europeană iar instrumentele parteneriatului Estic şi-au dovedit ineficienţa in a le moderniza. Condiţionalităţile impuse de UE oligarhiilor de la ChişinăuKiev şi-au dovedit limitele, aceştia s-au săturat să se prefacă că vor să le respecte iar in mod concret populaţia din Moldova/ Ucraina inţelege pe zi ce trece că proiectul integrării in UE nu este realist. Orice şofer de taxi de la Kiev sau Chişinău ştie asta. Nici nu mai contează dacă noii lideri reformatori Poroshenko, Zelensky, Sandu şi- consilierii lor chiar cred in ce promit sau pur şi simplu se prefac rostind discursurile potrivite, important este că popularitatea lor se estompează rapid iar concret sistemul corupt feodal rămâne.

Totodată, in paralel se estompează şi visul refacerii unei URSS idealizate de mulţi votanţi rusofoni din Moldova. Pe de o parte Rusia nu işi doreşte să mai finanţeze fostele republici sovietice, chiar pe cele apropiate (Vezi Armenia) iar pe de altă parte, conflictul din Ucraina şi conflictele din Caucaz arată că «prietenia intre popoarele sovietice şi pâinea la 3 copeici «la care visau nostalgicii pro-ruşi este o iluzie. Avem de a face cu o nouă Rusie, care işi vede de interesele ei fără a promova o ideologie oarecare, iar strategia rusă este să controleze strategic, economic ceea ce ii convine plătind minim preţul posibil. Nu tancurile ruseşti au ingenuncheat economic Ucraina sau Moldova ci subdezvoltarea lor economică şi guvernarea lor independentă. In 1990, Moldova/Ucraina aveau un nivel de trai similar cu al României/Poloniei iar acum sunt de trei ori mai sărace.

Problema Transnistriei rămăne deschisă după 25 de ani de la războiul de pe Nistru. Nici o modalitate de «reunificare «sau de soluţionare a conflictului nu a schimbat situaţia de fond. După războiul din Ucraina, este clar că Rusia nu işi va retrage armata din regiune, iar Moldova evident nu are capacitate militară de a obţine această retragere pe care de fapt nimeni nu şi-o doreşte. Prelungirea situaţiei de facto convine perfect Rusiei care işi păstrează posibilitatea de a ameninţa Ucraina şi Odesa prin forţele din regiunea Transnistreană. La rândul lor ţările Europene se folosesc cu perseverenţă de existenţa acestei regiuni necontrolate şî necontrolabile pentru a amâna sine die orice discuţie de integrare a Moldovei. In fine pentru oligarhia de la Chişinau, existenţa Transnistriei in situaţia de facto rezolvă mai multe probleme deodată, permite menţinerea unor fluxuri de contrabandă şi spălare de bani ilicite cu asentimentul tuturor autorităţilor din zonă (inclusiv celor din Odesa /Ucraina), menţine un argument puternic impotriva unirii cu România («dacă facem unire, o să fie război in Transnistria «) şi permite diverse diversiuni politice şi electorale.

Cine e pentru, cine se impotriveşte Unirii?

Imaginea conturată despre posibila unirea cu Moldova in mass media este următoarea: Romănia ar vrea dar Moldovenii se opun şi oricum ea nu este posibilă in contextul actual.

Inainte de a explora posibilităţile concrete despre procesul eventual de unificare, este important să observăm in concret cine se impotriveşte unei eventuale Uniri intre Moldova şi România.

In primul rând, decidenţii din administraţia publică şi politică a Moldovei (oricare ar fi ei din ultimii 25 de ani) se opun unirii din acelaşi motiv simplu şi concret pentru care se opun oricărei formă de reformă democratică fie că ea vine de la Bucureşti sau de la Bruxelles. «Le strică socotelile «. Decidenţii din administraţia publică şi politică a Moldovei au de câştigat din suveranitatea Moldovei pentru că ei controlează astfel reţelele financiare, vamale, de impozitare,de represiune. O eventuală schimbare a centrelor de decizie le ar afecta propriile interese in mod direct. In această categorie de oponenţi fermi a unirii intră şi aşa zisă societatea civilă de la Chişinău, in fapt reţele clientelare (in mare parte) de analişti si ONG-uri fără legitimitate publică care au de câştigat din prelungirea proceselor actuale şi oferirea de consultanţă pe procese de reformă fără rezultat / fără sfârşit (Integrarea in UE, politici de gen, lupta anti corupţie)

In al doilea rând, oricât ar părea de paradoxal, mulţi din decidenţii politici ai administraţiei de la Bucureşti (inclusiv cei din servicii secrete) se opun unirii cu Moldova. Motivele sunt aici mai complexe dar tot legate de propriul interes. Majoritatea acestor decidenţi sunt conectaţi la reţele politice şi financiare de influenţă din Europa şi au prea puţin timp sau interes pentru ce se intâmplă in Moldova. Viaţa politică de la Bucureşti oricum este dominată de teme minore şi absenţa unor preocupări de dezvoltare pe termen lung, iar integrarea Moldovei cu toate problemele ei de gestiune reprezintă o provocare mare pe care nu şi-o doreşte o clasă politică obsedată de avantaje imediate.

Vecinii României de asemenea nu işi doresc o Românie Mare şi unită. Ucraina, chiar mai mult decât Rusia se teme de aspiraţiile naţionaliste ale României care pot reprezenta un magnet şi pentru alte regiuni istorice (Cernăuţi , Transcarpatia, şi Basarabia-Bugeac) prost guvernate şi delăsate de administraţia de la Kiev.

Centrul dur al Europei , Franţa Germania preferă fireşte o Românie ca cea din ultimii 10 ani, adică supusă agendei mediatice, politice, economice stabilite la Bruxelles , simplu executant al politicilor europene decise acolo. Pentru Uniunea Europeană, deranjată de agendele naţionaliste de la Varşovia, Roma sau Budapesta, şi preocupate de teme de migraţie şi Brexit , ideea Unirii României cu Moldova ar reprezenta o pierdere de control şi o diversiune de la agenda principală care este acum o consolidare a disciplinei şi a politicilor comune .

Există şi un important segment al populaţiei din Moldova care se opune categoric unirii cu România, estimat la un 30 %. Acest segment doreşte desigur anumite beneficii ale apropierii de România (numeroşi rusofoni inclusiv deputaţi şi politicieni pro-ruşi au cetăţenia Română de exemplu) dar consideră mai viabilă şi mai promiţătoare calea actuală de suveranitate. Mulţi dintre aceşti cetăţeni au opinii fundamentate pe informaţii greşite, de exemplu îşi manifestă convingerea că Moldova are «ceva de negociat « sau are «de ales intre integrarea in Europa sau Uniunea Eurasiatică «ambele fiind privite ca furnizoare de prosperitate şi beneficii . Intr-o anumită măsură, aceşti cetăţeni manifestă aceiaşi naivitate pe care au avut-o votanţii pro Brexit, care credeau că Marea Britanie are o putere de negociere mai mare şi va obţine mai multe avantaje forţând negocieri bilaterale.

Cum se poate produce Unirea-Scenarii Practice

In momentul de faţă, destinul republicii Moldova poate urma numai trei căi in mod realist

Modelul «Turkmenistan fără gaze «in care republica devine pe plan propagandistic “neafiliată “cu nici o putere vecină, dar in mod practic izolaţionistă, autoritară şi organizată ierarhic de sus in jos cu recompense, putere şi influenţă acordată in funcţie de apropierea de liderii formali. Acest model care asigură o anumită stabilitate pare a fi cel actual preferat de decidenţii de la Chişinău de la Dodon la Plahotniuc, care alternează măsurile represive demonstrative cu un discurs «suveranist «. Pentru populaţia de rând nu mai rămâne decât varianta obedienţei totale sau emigrării iar pentru România coşmarul vecinătăţii cu un stat ostil, şi autoritar.

Modelul Ucraina, cu clanuri şi grupuri de interes care işi dispută autoritatea şi accesul la resurse, uneori prin arme, alteori prin demonstraţii de forţă ca in Donbass sau Caucaz. Acest model pe care Moldova l-a mai cunoscut in trecut transformă autorităţile statului in instrumente de presiune şi feude individuale şi ca in Ucraina, oferă instabilitate şi lipsă totală de predictibilitate in spaţiul public, haos şi lipsă de orice perspectivă de dezvoltare. Celor care cred că acest model de ‘» stat eşuat «este temporar, modelul Kosovo, Transcarpatia, Bosnia sau Somalia sunt edificatoare . Instabilitatea şi lipsa de speranţă, mafiotizarea şi tribalismul, conflictele armate latente pot dura decenii sau chiar secole.

Modelul armean al prăbuşirii instituţionale rapide (in urma unui faliment economic sau a unei crize politice sau externe) urmat de prăbuşirea rapidă a autorităţilor de la Chişinau după modelul prăbuşirii guvernului armean sau kirghiz. In acest scenariu unificarea cu România devine o condiţie sine qua non pentru România pentru a-şi asigura o frontieră stabilă.

Oponenţii unirii României cu Moldova aduc in discuţie lipsa sprijinului populaţiei din Moldova pentru unire, precum şi alte argumente legate de stabilitatea «frontierelor ,« .Aceste argumente pot fi valide la un moment dat, dar ele la rândul lor pot să fie depăşite de situaţia de fapt.

Argumentul stabilităţii frontierelor in Europa este unul fluid pentru că in mod real, in ultimii 25 de ani in Europa, s-au schimbat multe frontiere, de la cea intre Cehia şi Slovacia, la cele din Iugoslavia, din Crimeea, din Caucaz, si nu in ultimul rând cele ale Germaniei, unele schimbări fiind recunoscute pe plan internaţional, altele nu, dar producând mai departe efecte reale. Privite la nivel istoric, frontierele actuale nu sunt mai stabile decât in trecut, şi nu există nici o garanţie că vor rămăne aşa pe viitor , iar per se argumentul că «frontierele stabile in Europa asigură pacea «este negat de realitate: nici nu a fost pace şi nici frontierele nu au fost stabile in ultimele decenii din Balcani până in Caucaz.

In mod practic, unirea Moldovei cu România se poate produce conform următoarelor scenarii

Intr-o situaţie de criză. Acest scenariu, din ce in ce mai probabil datorită instabilităţii regionale poate surveni ca urmare a unei crize politice economice externe sau interne de amploare in Moldova, scenariul in cadrul căreia, datorită unui vid de putere instituţională, România să intervină direct. Este modelul «Crimeea «intors pe dos, in care România ar face exact ce a făcut Rusia in Crimeea folosind argumente similare: dispariţia unui guvern legitim recunoscut de populaţia locală, nevoia de a apăra cetăiţenii noştri de instabilitate haos şi violenţă. Scenariul Crimeea este puţin probabil la momentul de faţă dar orice şoc exterior sau interior in regiune, conflict in Transnistria, inrăutăţirea situaţiei politice şi a conflictelor din Ucraina , maidan la Chişinău poate să-l transforme intr-o realitate pentru care România trebuie să fie pregătită. In acest caz este probabil ca noua frontieră de facto să fie la Nistru şi nu mai departe fără a recunoaşte in mod explicit acest lucru (modelul Karabakh sau Crimeea.

Printr-un proces politic. Acest proces pare cel mai plauzibil in contextul actual urmând modelul Germaniei de Est-Vest sau ale modele similare. România se poate inspira din exemplul statului Spaniol (recent) care s-a confruntat cu o mişcare separatistă (in Catalonia) a adoptat poziţia următoare: referendumul este posibil numai dacă este organizat in toată Spania. Curtea Constituţională Spaniolă a decis că, dat fiind istoria comună a regiunilor Spaniei, dificultatea de a defini identitatea regională Catalonă prin argumente geografice istorice sau etnice categorice, numeroasele legături familiale intre regiuni şi lipsa de legitimitate a autorităţilor regionale care administrează regiunea temporar,dreptul de a se pronunţa asupra viitorului Regiunii aparţine tuturor cetăţenilor Spaniei, nu numai a celor din Catalonia.

In mod similar, România poate adopta o poziţie privind organizarea unui referendum privind Unirea, dar care referendum să nu fie organizat de autorităţile de la Chişinău (care controlează numai o parte din teritoriul Moldovei) şi care nu au legitimitate .Argumente in acest sens sunt suficiente, anularea alegerilor recente de la Chişinău, regresele democratice, existenţa a peste un milion de cetăţeni români in Moldova, lipsa controlului frontierelor cu Transnistria, imposibilitatea de a oferi oportunitatea de a vota tuturor moldovenilor.

Referendumul ar urma să fie organizat in toate regiunile României şi in republica Moldova actuală iar dreptul la vot ar aparţine tuturor cetăţenilor români (inclusiv celor din Moldova) iar rezultatele consolidate la nivel naţional. Mai departe , pe plan politic, guvernul României ar susţine că are un mandat şi legitimitatea la vot a cetăţenilor români pentru a uni administrativ sub legislaţia Română, in Europa teritoriile actuale controlate de administraţia temporară anterioară de la Chişinău. Practic, aşa cum a făcut Germania federală in Est sau Spania in Catalonia, administraţia noastră din România ar dialoga direct cu cetăţenii din Moldova şi le-ar oferi protecţie şi drepturi directe fără a lua in seamă fostele autorităţi de la Chişinău ca parteneri credibili de dialog. In mod concret, ca şi in Catalonia sau Germania de Est, statul nostru ar oferi de a doua zi funcţionarilor din Moldova dreptul şi oportunitatea de a lucra pentru statul român in condiţii similare funcţionarilor din România(salarii , funcţii etc) in schimbul loialităţii lor.

Unirea a doua zi- cum ar arăta

Din punct de vedere economic, pentru România, plata salariilor publice din Moldova ar insemna un cost relativ abordabil, echivalent cu costul de funcţionare a unui minister mediu (1 % din PIB conform diverselor simulări). Pentru un funcţionar public din Moldova , poliţist sau educator la şcoală, unirea şî trecerea la nivelul de salarizare din România ar insemna o triplare au cvadruplare in multe cazuri a veniturilor şî a pensiilor actuale. Pentru cetăţenii de rând din Moldova ar insemna posibilităţi sporite de a avea un trai şi servicii sociale mai bune, nu numai in România, dar in toată Europa.

Din punct de vedere administrativ, este probabil , ca şi in Germania de Est sau in Catalonia, toate funcţiile cheie ale aparatului de poliţie şi judecătoresc să fie epurate administrativ (pensionări sau mutări administrative) de persoanele care sunt asociate cu regimul actual oligarhic care suferă de lipsă de legitimitate şi sunt suspecte de corupţie. Este de remarcat că in Moldova, in opinia publică, efectele reformei justiţiei in România sunt privite cu invidie.

Din punctul de vedere al protecţiei drepturilor minorităţilor, aceleaşi drepturi care sunt oferite populaţiei minoritate din România să fie asigurate in continuare minorităţilor din Moldova (educaţie in limba maternă, drepturi la cetătenie, la liberă circulaţie etc). Aici România nu trebuie să repete greşelile făcute de Ucraina sau ţările baltice care au antagonizat populaţii minoritare provocând conflicte şi tensiuni durabile

Din punct de vedere al securităţii şi al frontierelor, automat Moldova actuală va fi protejată de umbrela Nato, iar forţele armate romăne vor fi plasate pe frontiera actuală controlată de autorităţile de la Chişinău.

Din punct de vedere simbolic şi de comunicare strategică, a doua zi după unire România ar trebui să susţină in continuare că aceasta este dreptul cetăţenilor români de a locui intr-o ţară europeană, democratică in respectul valorilor europene şi de a beneficia de o mai bună guvernare care să ofere mai multă prosperitate şi mai multă drepturi cetăţenilor.

In fine pe plan internaţional, România ar beneficia de un rol mai important in Uniunea Europeană, şi s-ar putea poziţiona ca un furnizor de securitate şi stabilitate democratică intr-o regiune fragilă unde atât Ucraina cât şi Turcia sunt focare de risc de conflict armat, şi proastă guvernare iar vecinâtatea cu Rusia necesită un model de succes european şî o frontieră stabilă şi puternic apărată.

 

Calatorii International

Cum să câștigi alegerile din valea Peshawar. Alegerile din valea Peshawar sunt un lucru amuzant. Zona este renumită la nivel mondial pentru contrabanda cu arme, nivelul ridicat de omucidere cu arme (+ 19% anul trecut de opt ori mai mare decât în restul țării) și, de asemenea, traficul de droguri și tot felul. Autoritățile organizează alegeri, dar organizează jocul în așa fel încât opoziția să nu aibă șanse. La ultimele alegeri, candidații autorităților au obținut 95%, da 95%

. Cum se face? În primul rând autoritățile modifică regulile de vot. În valea Peshawar, pentru a vota, nu trebuie să locuiți aici. Pretinzând că oamenii se mișcă foarte mult în zonă de la un munte la altul, autoritățile au decis că trebuie doar să demonstrați că ați locuit cumva în regiune 10 ani în ultimii 30 de ani.

Inutil să spun că fabricarea dovezilor de viață în regiune este ușoară, de exemplu producerea unui contract de închiriere fals cu un particular decedat semnat în 1990

n al doilea rând, ei încurajează persoanele cu condamnări penale și de droguri să voteze. Regulile pentru votul lor sunt mai ușoare decât pentru restul oamenilor. Recunoscând că traficul de droguri face parte din modul de viață, a făcut ca autoritățile locale să accepte dovezi chiar mai puțin restrictive ale vieții în regiune pentru deținuții de droguri decât pentru restul oamenilor. În al treilea rând, deoarece activitățile economiei criminale și informale sunt greu de urmărit și oamenii se deplasează în și din regiune (și din închisoare) și uneori se ascund pe perioade lungi, autoritățile au legalizat recoltarea buletinelor de vot în regiune. Recoltarea buletinelor de vot înseamnă că autoritățile permit oamenilor să voteze în absență, de exemplu prin poștă. De asemenea, permit altor persoane să vă trimită și să vă completeze buletinul de vot. În acest caz, orice membru al familiei alegătorului, inclusiv un socru, o soacră, cumnatul, cumnata, ginerele, nora, bunicul , sau nepotul sau o persoană care locuiește în gospodăria alegătorului poate trimite prin poștă sau livra un vot pentru un alegător oarecare.

Acest lucru este foarte practic, deoarece în această zonă tribală, relațiile de familie sunt foarte extinse, iar proprietarii de imobile dețin proprietăți mari în care locuiesc mulți oameni (sau au locuit in ultimii 30 de ani).

Dar cum îl convingi pe un lider de familie sau pe un proprietar imobiliar să facă efortul de a aduna sute de buletine de vot și de a le depune completate?

Ei bine, din nou,autoritățile au o soluție. Ținând cont de precaritatea situației economice și de teama funcționarilor locali de a merge în cele mai periculoase zone din regiune, s-a decis legalizarea consumului de droguri în regiune după ce toate eforturile de oprire au eșuat. Mai mult, guvernul a oferit mai mult de 150 de licențe de trafic de droguri, literalmente mașini de produs bani pentru a vinde și comercializa droguri. Evident, licențele au fost acordate liderilor comunității locale, de exemplu celor cu multe proprietăți sau persoanelor care, întâmplător, au fost implicate în recoltarea buletinelor de vot. Misiunea potrivită pentru liderii locali potriviți, cu suficiente conexiuni și rețele mari.

Alți termeni folosiți pentru a face referire la această practică includ colectarea buletinelor de vot comunitare, care are avantajul de a construi, de asemenea, încrederea comunității între liderii locali și comunitatea lor și autoritățile care le încredințează comercializarea drogurilor. Pentru a fi complet siguri, un judecător local a decis că nu trebuie dovezi de identificare pentru cei care aduc sau in numele celor care aduc buletine completate.

95% pentru candidatul sistemului la ultimele alegeri

Și iată-l. Sprijin de 95% pentru candidatul sistemului la ultimele alegeri din valea Peshawar, una dintre cele mai periculoase și îndepărtate zone din lume. Oh, așteptați. Am făcut o greșeală .Întreaga organizare a votului este așa cum am descris, dar nu s-a întâmplat în Peshawar .. Am vrut să spun Detroit. Acest lucru s-a întâmplat în Detroit

IDEE Politica
Nu au fost alegeri de data aceasta in SUA, a existat o lovitură de stat realizată de conspirația elitelor nelegitime. Președinția americană a fost deturnată. Acum SUA se află sub controlul juntei extremiste. Bine ați venit în Maidan sau lumea a treia. Dar asta este entru prima dată când globaliștii au folosit același scenariu de revoluție a culorilor, inclusiv alegeri furate, fraudă, campanie de dezinformare acasă, in America. Deci fața lor este acum pe deplin descoperită și văzută clar. Acum americanii înșiși sunt victime. Este o concluzie logică. Dacă începi să folosești minciuna și violența, vine momentul în care nu mai poți să o folosești – de la un moment dat minciuna te va folosi. Lupta principală este acum în mod clar internațională. Globaliștii împotriva antiglobaliștiiloe este o miză multă mai importantă decât rușii vs americanii, sau Occidentul împotriva Estului, sau  creștinii vs musulmanii.

Deci, numele nostru este Ashley Babbitt. Sacrificiul ei din 6 ianuarie 2021 este ceva mai mult decât ultimul serviciu către statul american și poporul american. Ea și-a dat viața pentru libertatea reală și dreptatea reală. Iar libertatea și dreptatea sunt valori universale. Europană, Rusă, Americană, Musulmană, creștină, occidentală și orientală.

 

America pe care o știam nu mai există. Scindarea societății americane este de acum ireversibilă. Suntem în aceeași situație peste tot – în interiorul SUA și în exterior. Deci aceeași luptă la scară globală.

Ar trebui să ne revizuim atitudinea față de tehnologie. Microsoft, Google, Twitter, Apple, Youtube, FB și așa mai departe nu sunt doar instrumente comerciale –  „neutre” -. Sunt arme ideologice și mașini de supraveghere și cenzură. Trebuie să-i distrugem. Trebuie să realizăm marea ieșire din sfera tehnologică controlată de nebunii globaliști. Aceasta este o întrebare deschisă dacă demontăm tehnica în general (soluție ecologică pe care nu ar trebui să o ignorăm ) sau să dezvoltăm rețele independente care să permită circulația liberă al ideilor.

Acum lupta noastră obține dimensiuni cu adevărat globale: suntem în război cu establishmentul globalist – – nu cu SUA, China sau Europa. 

 

Adevărata luptă începe chiar acum. Teama pe care esablishmentul au simțit-o în timpul protestelor pro Trump  Capitoliei va fi amintire pentru toți. Oameni simpli americani – majoritate deposedată, tăcută și „deplorabilă” –  la Congres – acesta a fost momentul adevărului. Și deputații s-au ascuns sub bănci … „Deplorabili” adevărați sunt acești lași. Au înțeles în acest moment minunat că nu mai sunt în siguranță nicăieri. Bine ați venit în pielea noastră. De acum înainte cei din establishment vor fi atacați în toată lumea. Ei ar trebui să știe: îi observăm exact așa cum fac ei; îi vom urmări exact așa cum fac ei; vom aduna informații și vom crea dosare pentru toți din establishment, globaliștii și marionetele lor exact așa cum fac ei. De acum înainte orice legătură cu ei va fi considerată ca fiind un fapt de colaborare și participare la crima împotriva umanității. 

Există doar două partide în lume: partidul globalist al Great Reset și partidul antiglobalist al Great Awakening. Și nimic la mijloc. Între ele există abis. 

Lupta devine universală. Partidul Democrat din SUA și proxy-urile sale globaliste din establishment – inclusiv toate industriile de înaltă tehnologie și Big Finance – de acum reprezintă o întruchipare clară a răului absolut.

Marele rău și-a făcut cuibul pe pământul american. Din centrul iadului începe acum Ultima Revoltă, Marea Trezire.

Ultima remarcă: 

Trumpismul este mult mai important decât Trump însuși. Trump are meritul de a începe procesul, și de a fi dezvăluit ipocriza establishmentului  și de a fi tras voalul de pe ochi. Acum trebuie să mergem mai departe

Politica

Președintele Trump a fost bătut în mod decisiv,  nedrept. Speranțele a milioane de alegători americani au fost zdrobite și stinse. Saga Omului Portocaliu s-a terminat. Învingătorii au folosit un gambit: au sacrificat sfințenia și securitatea Capitolului, au permis intrușilor să intre, le-au permis să facă selfie-uri în biroul Președintelui și apoi au falsificat groaza și indignarea. Încercările de transparență electorală au fost dezumflate în timp real, deoarece mulțimile uriașe au fost dispersate, alegătorii stafie au fost confirmați și ascendența lui Biden a fost asigurată, în timp ce adepții lui Trump au fost etichetați „teroriști domestici”. Donald Trump a denunțat oamenii pe care i-a chemat personal să protesteze. Aliații săi politici apropiați și-au retras sprijinul. În câteva ore, sau chiar câteva minute, acest conducător al lumii admirat de milioane a devenit un om. Ca un băiat care a postat o obscenitate, a fost interzis de Twitter și Facebook. Timpul va spune dacă va merge la închisoare, așa cum se roagă atât de mulți demoni, dar viața sa politică pare să se fi încheiat, chiar dacă cauza sa ar putea trăi. Jocul a fost trucat împotriva președintelui Trump din prima zi. Ordinele sale au fost ignorate. Instanțele, judecătorii, poliția din SUA și întregul sistem de aplicare a legii erau împotriva lui; ordinele sale au fost blocate sau răsturnate, în timp ce mass-media l-au luat în râs și opoziția l-a delegitimat fără încetare. El a fost blocat chiar de Fox News. Statele democrat-conduse și-au ajustat legile pentru a asigura rezultatul alegerilor. Trump a fost un șchiop de la începutul președinției sale până la sfârșitul său amar. El a fost ținut cu o lesă scurtă de către atotputernicul Deep State și, când a încercat să se elibereze, ei au tras lesa.

Pe 6 ianuarie, o demonstrație masivă în sprijinul său s-a adunat la Washington, DC. Sute de mii de americani au venit în capitală pentru a cere dreptate după ce frauda electorală a devenit evidentă. Aceștia sperau că reprezentanții republicani vor refuza certificarea fraudei și vor numi o comisie pentru verificarea și renumărarea voturilor. Unii dintre protestatari au reușit să pătrundă în Capitol sau au fost lăsați de poliție. Această acțiune pașnică Occupy Capitol, exercitarea unui drept natural de a protesta, a fost întâmpinată cu foc letal, iar o tânără protestară din San Diego, Ashli Babbitt, a fost ucisă de poliția în civil. Reprezentanții republicani s-au fost supu; Biden a fost confirmat să preia funcția. Groaza și indignarea politicienilor și mass-media Democrată au fost la fel de mincinoase ca știrile lor. În cursul anului trecut, multe clădiri guvernamentale au fost preluate de activiștii BLM sponsorizați de Democrați, iar în niciun caz poliția nu a folosit arme letale sau chiar i-a lăsat pe protestatari din clădiri.

„La scurt timp după ora 20:00 Miercuri, sute de protestatari s-au adunat în fața intrării încuiate a Capitalei King Street, scandând „Dărâmă ușa!” și „Greva generală!” Câteva clipe mai târziu, poliția a cedat controlul ușilor  și a permis mulțimii să urce înăuntru, alăturându-se miilor care se adunaseră deja în Capitoliu pentru a protesta. Zona din afara Congresului care programase să preia proiectul de lege astăzi la 11 dimineața, a fost aglomerată de protestatari care au scandat: „Nu plecăm. Nu de data asta.” Purtătorul de cuvânt al Departamentului Administrației, Tim Donovan, a declarat că, deși protestatarii au fost încurajați să plece, nimeni nu va fi înlăturat cu forța. … Primarul Dave Cieslewicz a spus că l-a instruit pe … Șeful poliției Noble Wray să nu permită ofițerilor săi să participe la scoaterea manifestanților din clădire. ”

Așa s-a întâmplat în Madison, Wisconsin, în martie 2011. Într-adevăr, la asta se așteptau protestatarii; unii erau îmbrăcați în ținute flamboaiante de carnaval; s-au comportat bine și pașnic, în limite acceptabile. Nu a fost o insurecție; nu au încercat să preia Congresul într-un sens semnificativ. Pentru ei, a fost un mod onest și amuzant de a-și exprima indignarea. Dar adevărații complotiști  intenționau să-i compromită Au ucis chiar patru protestatari în speranța că vor răspunde cu violență, dar în zadar. Protestatarii americani albi sunt mai degrabă neviolenți; la fel ca în cazul Occupy Wall Street, cu câțiva ani în urmă, protestatarii din Capitol pe 6 ianuarie erau timizi și ascultători ca miei. Din acest motiv, BLM a fost inventat, pentru că negrii sunt capabili să se revolte violent, spre deosebire de albii. Nu este un lucru de rasă: veste galbene franceze  și naționaliștii ucraineni s-au luptat bine cu poliția. Dar albii americani nu sunt predispuși la revoltă, nu la războiul civil. Fiind străin, nu înțeleg de ce americanii vor să-și păstreze armele dacă nu le folosesc impotriva statului, dar așa sunt ei
 
 
 

Oricum, non-violența lor nu i-a ajutat. Președintele ales, Biden, a fost supărat chiar și de numele protestatarilor: „Nu îndrăzniți să-i numiți protestatari. Erau o mulțime revoltată, insurecționiști, teroriști domestici ”. Într-adevăr, numele acesta ar trebui folosit pentru jefuitorii autorizați de Deep State și frații lor din întreaga lume, indiferent dacă se află în Hong Kong sau Minsk, în Seattle sau Portland. . Mass-media americană nu și-a exprimat indignarea când numitul lor Boris Yeltsin a bombardat Parlamentul rus în 1993. New York Times și Departamentul de Stat încurajaseră gloata naționalistă să asalteze birourile guvernului ucrainean în 2014. Au aclamat opoziția de la Minsk în preluarea lor parlament după ce nu a reușit să câștige alegeri. Protestatarii din Belarus au susținut că rezultatele alegerilor din țara lor au fost trucate, la fel cum au făcut susținătorii lui Trump pentru alegerile din SUA, dar Biden nu i-a numit „teroriști interni”. (De fapt,  demonstrațiile  lor violente au fost împrăștiate fără să se tragă) .

Rușii au comparat „încercarea de lovitură” de la Capitol cu ​​propria lor „lovitură de stat” din 1991, o provocare parțial pre-planificată. În 1991, slabii organizatori ai loviturii de stat nu au putut să-l rețină pe Elțin și s-au predat la un semn; valul de indignare l-a îndepărtat pe Gorbaciov și partidul comunist de la putere. Și în Capitol, poliția le-a făcut cu mâna „invadatorilor”, așa cum puteți vedea pe acest videoclip transmis de BBC. Mai multe videoclipuri care sugerează implicarea poliției Capitolului în provocarea aparentă sunt prezentate aici. Indignarea orchestrată le-a permis învingătorilor să cenzureze și să-i elimine pe înfrântul Trump și pe adepții săi. La fel cum URSS a pierdut puterea în ​​august 1991, America lui Trump a pierdut în ​​ianuarie 2021, iar elitele liberale care reprezentau marile corporații au ajuns la putere. A fost realizat printr-o provocare, dar adepții obișnuiți ai lui Trump erau foarte supărați pe furtul alegerilor. La fel, 1991 a fost o provocare, dar cetățenii ruși obișnuiți s-au supărat pe perestroika lui Gorbaciov, în timp ce elitele liberale au folosit-o pentru a demonta statul sovietic și a transfera toate bunurile către oligarhii lor.

Oamenii cu o bună cunoaștere a istoriei se referă la Incendiul Reichstag din februarie 1933, incendiul creat de guvernul nazist nou format pentru a întoarce opinia publică împotriva oponenților săi și pentru a-și asuma puteri de urgență. Alternativ, alți cercetători au susținut că nu a existat nicio dovadă a complicității naziste la crimă, ci că Hitler a valorificat doar actul independent al comunistului olandez van der Lubbe. Incendiul este subiectul unei dezbateri și cercetări continue, spune Encycopaedia Britannica. Probabil același lucru se va spune despre „invazia” Capitolului, iar cercetătorii vor argumenta dacă slujitorii duplicitari ai lui Biden au organizat-o sau doar au valorificat protestul sincer al Trumperilor. Nu există nicio îndoială că, pentru un observator obiectiv, alegerile din 2020 au fost profund nedrepte. Nu vă voi deranja cu prea multe detalii publicate despre rezultatele imposibile din punct de vedere statistic, dar iată un exemplu de fraudă.

Orașul Detroit a acordat 95% din voturile sale lui Biden / Kamala, număr pe care dl Kim Jong-un l-ar vedea cu ușoară invidie, în timp ce domnul Lukașenko ar fi murmurat invidios: „Cum se poate face?

Da, in Detroit Democații au externalizat recoltarea buletinelor de vot către stăpânii locali ai drogurilor, oferindu-le drept premiu – licențe comerciale de recreere cu marijuana. Aceste licențe sunt ca o licență de tipărire a banilor. A avea astfel de licențe este ca și cum ai avea propriul bancomat. Aici puteți citi despre profitabilitatea lor și despre cat de departe vor merge criminalii pentru a le obține. Democații din Detroit au schimba legile locale care permiteau vânzarea de marijuana în orașul lor (a fost interzisă până în noiembrie 2020). Au schimbat legile locale care prevedeau interzicerea eliberării licențelor de marijuana către traficanții de droguri cu condamnări anterioare pentru trafic de droguri. I-au lăsat pe traficanțiii drogurilor să iasă din închisoare. Au schimbat legile locale pentru a permite recoltarea buletinelor de vot; adică colectarea voturilor prin poștă și asistența la completarea buletinelor de vot. După aceea, traficanții de droguri s-au dus să colecteze buletinele de vot de la poștă și să le completeze imediat, dacă erau conștiincioase, sau doar să le completeze în timpul liber, dacă se simțeau leneși. Au avut la dispoziție un judecător, Cynthia Stephens, care a schimbat  legile electorale din Michigan și apoi a respins pretențiile de fraudă ale lui Trump.

Problema este că Trump a fost un organizator incompetent. Ar fi putut câștiga alegerile, dacă ar putea preveni tipul de legislație al lui Cynthia Stephens,  interzice buletinele poștale, ar fi  impus legitimațiile de identitate obligatorii pentru vot. O sarcină formidabilă, dar nu imposibilă, în timp ce ai de-a face cu un adversar predispus la înșelăciune. Ar fi putut face chiar o revoluție pe 6 ianuarie, însărcinându-i pe oamenii potriviți să acționeze, formând un sediu revoluționar, planificând o strategie de preluare, dar nu a făcut nimic de genul acesta. Probabil a crezut că Congresul va vedea marea mulțime și va permite verificarea rezultatelor alegerilor. Alternativ, era atât de naiv încât credea că revoluțiile se întâmplă de la sine, ca în filme. Ei nu. În spatele fiecărei revoluții de succes, există o mulțime de planificare, forță armată, arme gata de utilizare, linii de aprovizionare, logistică, suport media și comunicații. Trump nu a avut nimic din toate astea. A fost suficient să l blocheze pe Twitter pentru a-l face surd și mut.

„Trump nu a avut niciodată concentrarea, perspicacitatea organizațională sau coerența ideologică pentru a lansa o„ lovitură ”de bună-credință, iar o intruziune a mafiei care a fost rapid dispersată de agenții armați ai statului nu schimbă asta. La scurt timp după încălcare, el a lansat un videoclip în care îi îndruma pe adepții săi să nu-l ia pe ostatic pe senatori sau să-l închidă pe Mike Pence, ci să „plece acasă”. Nici o facțiune a guvernului federal nu s-a alăturat gloatei la ordinele lui Trump, pentru că el nu s-a deranjat să emită niciunul. Întregul episod nu a avut niciodată cea mai îndepărtată șansă de a preveni certificarea lui Joe Biden, cu atât mai puțin răsturnarea guvernului. A fost doar o altă șaradă de goofball și, în acest sens, un sfârșit potrivit pentru președinția lui Trump ”.

Totuși, nu vreau să termin această piesă pe o notă atât de tristă și dezamăgitoare. Președintele Trump a fost un mare lider. El a reușit să îmbunătățească traiul muncitorilor americani: pentru prima dată din anii 1970, veniturile lor au crescut în raport cu celelalte clase. El a oprit migrația în masă către SUA: imigrația legală a scăzut. A evitat noi războaie; a încercat să facă pace cu Rusia. El a refuzat să bombardeze Iranul chiar și în ultimele zile ale președinției sale, deși unii susținători pro-israelieni i-au promis un al doilea mandat dacă o va face. Lupta sa împotriva nebuniei corona a fost marea lui realizare. El a fost împotriva blocajelor care sunt pe cale să ne distrugă lumea atât de complet, încât puține lucruri vor supraviețui. Va fi amintit ca ultimul mare conducător american care nu purta masca. El nu a putut învinge puternicul complex medical, sau FAGMA, sau Maeștrii Discursului, dar a încercat.

(Israel Shamir, Unz Review)