De ce este posibil un război în Ucraina

În primul rând, vreau să prezint părțile în conflict și să le descriu obiectivele intermediare și scopurile finale

Primul lucru pe care îl observăm este că trei dintre actorii principali (SUA+UK+3B+P+UE+U) vor să forțeze Rusia să intervină. De ce? Pentru că, scopul nu este să învingă Rusia militar (acest lucru ar duce la un holocaust atomic care nu ar ierta pe nimeni), scopul este să învingă Rusia politic. Orice intervenție rusă va fi folosită  pentru a „demonstra” că „NATO este vitală pentru securitatea europeană” și pentru ca Polonia/Balticii  să-și demonstreze utilitatea .

În ceea ce privește regimul  de la Kiev, principalul scop este de a supraviețui, de a da vina pe Rusia pentru distrugerea Ucrainei și de a scăpa de teritoriile neloiale fără să pară că renunţe la ele .Faptul că aceste teritorii din estul Ucrainei ar fi integrate recunoscute de Rusia le-ar permite guvernului de la Kiev să declare o stare de urgență veșnică, să distrugă puținul rămas din opoziție, numindu-i „trădători/colaboratori” și să dea vina pe orice probleme interne. asupra Rusiei.

Starea de spirit din Rusia este sumbră, dar,  ucrainienii nu sunt inamicul, nu au nicio agenție, adevăratul dușman pentru Rusia este NATO , nu carnea sa de tun ucraineană.

Chiar dacă Rusia reușește, cumva, să-l scoată pe Ucrainienii  din prag (ceea ce s-a întâmplat deja de două ori în trecut), asta garantează doar că data viitoare Ucrainienii vor veni cu o și mai „provocare provocatoare”. Deci de ce să mai așteptam  ? 

Astfel se exprima comentatorii politici Ruși la ore de mare audiență . Am ascultat/citit rețelele corporative/sociale din Rusia și se vorbește MULT despre „ajunge ,este suficient”. Interesant este că gazdele talk-show-urilor își exprimă și frustrarea față de ceea ce văd ca un răspuns inexistent din partea Kremlinului. Cu fiecare provocare  procentul de ruși care spun „acum e de ajuns!” se ridică. Ar putea fi aceasta explicația pentru lipsa de acțiune a Kremlinului? Așteaptă până când procentul de ruși în favoarea acțiunii directe atinge un anumit nivel?

Rusia nu are interes direct să apară ca o forță de ocupație și să fie angajată într-un război de gherilă pe termen lung, așa că ambițiile rusești de control sunt legate doar de zonele pro ruse din Ucraina. Aproximativ vorbind, vestul Ucrainei este pro-occidentală (deși foarte anti-poloneză și anti-maghiară), regiunea Kiev are sentimente amestecate cu ucrainenii pro-ruși și pro-independenți care trăiesc unul lângă altul, în timp ce sudul Ucrainei și estul Ucrainei au un sentiment foarte pro-rus. Dacă te uiți la TV  ucraineane (ca și nnoi) poți vedea mass-media oficială de stat din orașele din apropierea zonei de conflict din Donbass (Mariopol de exemplu) hărțuind oamenii pe stradă, întrebându-i dacă se tem de forțele ruse. Cel mai obișnuit răspuns (în rusă) este râsul sau batjocura „aceștia sunt băieții noștri de ambele părți ale graniței”, deoarece localnicii nu acceptă agenda belicistă a regimului de la Kiev.

Pentru republicile separatiste din Donbass lucrurile sunt mult mai simple, într-un mod dur: trebuie să fie capabili să supraviețuiască suficient de mult până când Rusia va fi obligată să intervină.

Acum să ne uităm la ce rezultate vor să evite principalele părți:

Acum ne putem uita la ce „instrumente” are fiecare parte

Este absolut esențial să țineți cont de următoarele lucruri:

Nici ucrainienii și nici șefii lor din Occident nu cred nici măcar o jumătate de secundă că Ucraina poate câștiga militar.

SUA nu au ceea ce este necesar pentru a ataca Rusia. În termeni pur convenționali (nenucleari), SUA+NATO nu au numărul necesar în Europa pentru a conduce un atac semi-reușit împotriva Rusiei. De exemplu, dacă un distrugător american își lansează Tomahawk-urile (vechi și lente) către Rusia din Marea Neagra, această lansare va fi detectată instantaneu și rachetele hipersonice (sau, alternativ, torpile ) vor ajunge la navele USN chiar înainte ca Tomahawk-urile să ajungă oriunde. în apropierea țintelor vizate. Acest lucru este valabil mai ales pentru Crimeea, unde Rusia a desfășurat un sistem de apărare aeriană foarte modern și integrat, capabil să tragă mult mai multe rachete decât pot lansa navele USN. Prezența marinei occidentale în Marea Neagră este echivalentă cu trimiterea Rusiei a unei flote în lacurile din jurul Chicago: o postură  foarte impresionantă, dar cu zero șanse de supraviețuire într-un schimb de focuri. Dacă SUA ar dori să atace cu adevărat Rusia, atunci le-ar lua multe luni să se pregătească pentru o astfel de acțiune uriașă și nu ar trimite ținte ușoare într-o mare dominată de Rusia

Militari americanii nu sunt proști.

Teoretic, o forță „subțire” desfășurată înainte poate servi și ca un „tripwire” pentru a provoca; dar nu în acest caz: de ce ar simți vreodată rușii nevoia să scufunde nave care nu prezintă niciun pericol militar și pe care le pot distruge întotdeauna în câteva minute?

De asemenea, oamenii de la Pentagon știu că, chiar dacă ar lansa un atac masiv asupra Rusiei, în special unul nuclear, SUA ar înceta să mai existe în doar câteva ore.

Din nou, atât rușii, cât și americanii  știu asta.

Și, din nou, publicul vizat sunt cei din Ucraina care acum se pregătesc pentru o „victorie zdrobitoare asupra Rusiei”.

Acesta este motivul pentru care nu văd nicio circumstanță în care SUA ar ataca în mod deliberat Rusia (deși o greșeală sau o escaladare rapidă este întotdeauna posibilă) și de aceea văd un atac/provocare ucraineană) ca fiind inevitabil (regimul de la Kiev chiar nu are nimic de pierdut).

Toți *știu* că Rusia va câștiga orice confruntare militară in regiune, iar scopul lor este să asigure o înfrângere sângeroasă a Ucrainei.
Ținta principală a actualului PSYOP strategic nu sunt rușii, ci popoarele ucrainene /Europeene. Publicul vizat este populația  căreia i se transmite următorul „mesaj”: „suntem aici, suntem invincibili,  iar dacă se întâmplă să intrați într-un conflict/război deschis cu Rusia, vă vom proteja” . Desigur, nu un astfel de angajament este luat în mod formal, ci doar implicit. Aceasta este o repetare exactă a ceea ce s-a întâmplat în 08.08.08 in Georgia (cu rezultatele cunoscute).

Rușii *știu* că aceasta este o capcană. Problema este că, cu fiecare lună care trece, Ucraina dobândește din ce în ce mai multe capacități pentru, nu, nu pentru a învinge Rusia, ci pentru a forța Rusia să ia momeala. Vă amintiți de încercarea lor idioată de a trece cu forța cu ceva nave de patrulare pe sub Podul Crimeei? Navele au fost confiscate imediat de Rusia. Ei bine, toată chestia asta cu dronele  Bayraktar este exact aceeași, dar spre deosebire de  marina ucraineană care nu există, există între 6-12 (în funcție de surse) drone Bayraktar disponibile pentru Ucraina, cu o autonomie de 150 km și o rază de acțiune a armelor de 8 km. . Cu alte cuvinte, și numai în acest sens, timpul este pe partea Ucrainei: cu cât Occidentul le oferă mai multe jucării de provocare (insuficiente pentru a câștiga), cu atât situația internă este mai proastă, cu atât mai mult ii stimulează să facă ceva cu adevărat provocator. 

În cele din urmă, situația din jurul Belarusului este într-adevăr foarte periculoasă, deoarece orice violență locală ar putea implica rapid atât forțele bieloruse, cât și poloneze (împreună cu câteva unități tripwire NATO). În acest caz, adulții din cameră (Rusia și SUA) ar trebui să intervină foarte rapid pentru a limita situația și a detensiona. Din moment ce nu cred că SUA vor un război cu Rusia, cred că exact asta ar face ambele părți.

Deci, încotro ne îndreptăm? După părerea mea, spre o victorie militară rusă zdrobitoare asupra Ucrainei urmată de o victorie politică nu mai puțin zdrobitoare a SUA asupra UE și Rusiei. Ucrainienii vor fi folosiți ca furaj /carne de tun și vor pierde din nou un teritoriu (scăpând astfel de o populație rusofilă care îi urăște pe naționalistii ucrainieni și care nu va vota niciodată pentru regimul de la Kiev). Clasele conducătoare ale Imperiului vor obține în cele din urmă ceea ce și-au dorit tot timpul: o confruntare foarte tensionată cu Rusia pe care o vor exploata apoi pentru a-i menține pe europeni supuși. Aceasta este și ultima opțiune disponibilă pentru Imperiu pentru a închide North Stream 2.