Psihologie Sanatate
Deci, BigPharma primește miliarde de bani publici (subvenții) pentru a dezvolta vaccinuri. De asemenea, primesc achiziții garantate și imunitate la urmărire penală dacă ceva nu iese bine, deci practic o licență de tipărire a banilor.
Apoi vin cu această strategie de mega comunicare , trebuie să o vaccinăm 70% din populație pentru a opri răspândirea știi, virusul. Treaba este că procentul de vaccinare variază foarte mult între țări, iar țările mai sărace nu își pot permite acest vaccin. Țări precum India sau Brazilia au capacitatea tehnică de a produce în masă vaccinul, dar aici vine Big Pharma și spune că așteptați un minut, opriți, nu vă permitem să utilizați brevetul nostru. Deci, nu se pot produce suficiente vaccinuri repede pentru a opri răspândirea în întreaga lume și apoi a ghici ce, virusul este un organism viu și se adaptează, muta pentru a supraviețui și apar noi versiuni în fiecare an, precum gripa, asta ne spune chiar Big Pharma. Deci sunt necesare noi vaccinuri, noi campanii și așa mai departe.
Și totuși unii oameni cred că BigPharma este singura soluție pentru a opri răspândirea virușilor și a vindeca oamenii. Aceștia sunt probabil aceiași oameni care cred că scopul paznicilor este de a elibera deținuții și de a goli închisorile, iar noi dacă îi plătim suficient și îi facem imuni la urmărirea penală, si ascultăm indicațiile lor , ei vor acționa pentru binele comun al deținuților și se vor strădui să le dea drumul cât de repede ca ei paznicii să rămână someri.
Psihologie Sanatate Tehnologie
SUNT MEDIC. NU PORT MASCĂ ÎN AFARA ACTIVITĂȚII PROFESIONALE ȘI NU MĂ VACCINEZ!

Iata ce spune doctorul

Argumente:
1. Nu există niciun studiu care să confirme că purtatul măștii poate opri răspândirea unui virus cu tropism respirator. Inclusiv OMS s.r.l. (în aprilie) și CDC (în august) au arătat clar că purtatul măștii este indezirabil în contextul (așa-zisei) pandemii. În schimb, prin umezire rapidă ca urmare a expirului repetat, masca devine un mediu ideal pentru bacterii; în plus, nivelul de oxigenare scade. În plan psihologic, depersonalizarea relațiilor sociale prin acoperirea feței induce efecte nefaste (în special copiilor, dezvoltării lor cognitive). Dacă am febră sau mă simt rău, stau în casă, nu ies să dau o eventuală viroză și altora. Asimptomaticii nu transmit boala.
Alternativă: nu mă bag în sufletul omului, mai cu seamă al necunoscuților, stau la un metru distanță și vorbesc normal cu ei. Apropierea la mai puțin de un sfert de metru de o persoană contagioasă echivalează cu infectarea, chiar dacă ai șapte măști, nu una! Nici înafara ”pandemiei” nu este igienic să stau nas în nas cu cetățenii care poate au mâncat șaorma, poate au carii ori tuberculoză. Vă asigur că, oricâte măști suprapuse ați avea, nu rezistați în apropierea lui Cartianu (că tot apare mai jos) mai mult de un minut.
2. Dacă înșiși producătorii terapiilor genice poreclite ”vaccinuri” spun că acestea nu opresc transmiterea infecției, ci doar reduc din gravitatea formei de boală pe care eventual o vei face, nu văd niciun motiv să risc injectarea cu o substanță insuficient testată pe termen lung. Eu am făcut boala anul trecut, nu sunt în categoria susceptibilă de forme severe de gripă sau alte infecții, ci printre cei care au un risc de 1/300.000 să moară din cauza virozei, adică mai mic decât de a fi omorât de fulger. Este greu de explicat cum o companie care vinde șampon poate convinge toate guvernele lumii să cumpere cantități uriașe doar pentru că ne asigură că vom avea chelia mai deasă dacă ne șamponăm cu produsul lor! A, în caz că ne cresc solzi, nu-și asumă nicio răspundere. Iar s.r.l.-ul pe care-l sponsorizează, cel care decide politica fanerelor pe glob, insistă și el că acel șampon e singurul remediu al calviției și vom fi aspru sancționați dacă nu-l folosim. Televizoarele, și ele, se răstesc la noi încontinuu, arătându-ne ce fericiți au fost cetățenii după ce s-au șamponat, nu i-a usturat scalpul deloc, iar cei care nu cred în clăbuc sunt proști, rusofili și conspiraționiști. Uite că eu nu vreau să fac parte din experiment!
Aștept cohortele de securici dimitrii, stribli, bucurenci și oanedobre (cele care fugeau în pijamale prin cartier pentru că le trimisese guranul SMS cu cutremurul de 10 grade) să mă pârască la ProTV, la Colegiul Medicilor și la Asociația vrăbiilor fără mălai precum că am încălcat Jurământul lui Arhimede, legea și morala globalistă!
Și mai e un lucru: nu doresc să aparțin unei lumi în care delictul de opinie să impună pedeapsa prin lapidare. Domnul Dragoș Bucur a emis o părere personală și care se referea doar la el și la deciziile sale. Dar, chiar dacă ar fi scris că păsările sunt mamifere sau că USR va salva țara ori altă inepție, în niciun caz nu ar fi trebuit tratat de golănimea deontoloagă în felul în care a fost tratat, asta e cert.
P.S. Îl susțin de asemenea pe domnul doctor Dan Gavrilescu: da, virusul SARS-COV-2 este rezultatul unei mâini criminale (americană, cu suport chinez) și a fost lansat ca un atac biologic; și, da, media a fost folosită puternic ”ca să îngrozească oamenii”. Are perfectă dreptate doctorul Gavrilescu. Iar pentru voi, ceilalți, învățați-vă copiii un lucru important: în chestiunile vitale, care țin de țară, de oameni, de morală, de credință, să spună întotdeauna adevărul, indiferent de consecințe. Din clipa în care spui ce vor alții să audă, caracterul tău a murit!
 
Un studiu recent arată că simplu tratament cu vitamina D scade riscul de admitere la ATI cu 80 % , și decesele cu 60 !
Politica Psihologie

O sociopatie este o dereglare a comportamentului social, o inadecvare la semnalele și regulile care provin dintr-o interacțiune socială sănătoasă .

In principal , la adolescență, toți avem o perioadă când creștem prea repede, nu ne mai încap hainele dar maturitatea noastră emoțională este mult rămasă în urmă și gafăm, ba suntem aroganți când nu trebuie, ba prea timizi, ba nervoși aiurea. În principal societatea este mai incăpățânată ca oricare dintre noi și ne și ne dă lecțiile necesare pentru a ne ajusta. Unii insă nu invață niciodată

a) modelul Vlad Voiculescu – speriat la balul bobocilor

Vlăduț a intrat în faza bombănelii timide cu bărbia în piept. E ca un adolescent imbrăcat cu un costum de gală care visa de mult la asta și acum chiar a ajuns la balul bobocilor,unde are un acces de panică realizând prea târziu că va trebui să danseze, adică el are funcție. Se inconjoară de prieteni (lista lui de consilieri personali a ajuns la 2 pagini pe internet, are peste 18). care ii anesteziază bâlbâiala și stau intre el și pista de dans. El tremură și bate ritmul dansului ( funcției) aiurea, nu are ritm, nici energie. E crispat, el iși cunoaște mai bine ca oricine limitele și se teme ca freza și sacoul decorativ spoit la care s-a lucrat să nu ii fie terfelite de golanii care l-au ochit și l privesc râzand fără jenă. Lui Vlăduț ii este groază, muzica e tare, pare genul care caută un colț unde să poată plânge în voie. Dar tot el știe foarte bine că nu-l vor lăsa să fugă și să se pitească până nu se face de râs pe pista de dans (la minister) și până nu ii cinstește pe toți golanii de la petrecere.

b) modelul Clotilde – histrionica vrea atenție

Clotilde e ca o adolescentă isterică disperată după atenție la o petrecere pe care ea o organizează pe banii școlii.

Urlă , se rostogolește, strigă săriți că mă violează paznicii de la intrare, sau gunoierii, ba nu, îmi vor răul fetele din celălalt liceu, s-au coalizat toate, cine le a chemat aici, postează pe tik tok un selfie grăbit, apoi ii cheamă pe unii într-o cameră să le spună secrete, dar imediat ce ajung acolo ii alungă, nu aveți voie la petrecerea mea, nu vrea să plătească uberul că nu ii convine prețul dar ea a schimbat adresa de trei patru ori iar codul ei de client el greșit , amenință că dă reviewuri negative la restaurante unde nici nu a comandat nimic, face ea mizerie pe unde ar trebui să fie pista de dans de nu mai are loc lumea să se miște și deși petrecerea abia trebuia să inceapă ea plânge isteric că i-au ruinat-o părinți, i-au pus bețe în roate și nu i-au plătit factura de antiepileptice.

c) modelul Năsui- Ghinea tocilarii pe care să nu te bazezi.

Băieții ăștia sunt ca aia care vorbesc frumos înainte de petrecere, promit părinților celorlalți că o să fie cuminți că o să aibă grijă de cei mici, că o să bea suc sau limonadă, că nu intră în vorbă cu golanii, și care fac exact invers .Năsui ministrul economiei face balet cu colaboratoarea lui de la Securitate. A vorbit zece minute despre asta, nu știe de ce a propus-o , cineva i-a recomandat-o , nu poate spune cine, persoană importantă, e secret, o știa, dar de fapt nu prea,dar iși dorea asta pentru că e bună, e performantă, dar nu poate spune exact in ce, doamna nu a colaborat cu Securitatea pentru că nu are decizie definitivă de colaborare. E ca un puști prins că e prieten cu un traficant de pastile, el dă din umeri, nu știam, nu am văzut, mi l-au recomandat unii ca e băiat bun, nu știam cu ce se ocupă, nu știu cum îl cheamă, nu știu cum a ajuns plicul la mine în buzunar. De partea cealaltă , Ghinea ministrul fondurilor europene care decide ca gata s-a terminat cu ștampila in ministerul lui, nu se mai poate, suntem moderni, digitali, cine folosește stampila in minister are abatere disciplinară . Si dă ordin semnat, și desigur ștampilat. Ghinea e ca adolescenții care care promit, băieții de acum toți ii spunem profului să nu ne dea lecții pe perioada de vacanța și care primul ridică mâna să se gudure pe lângă diriginte, da ți ne vă rog teme să mai exersăm.

d) modelul Vlad Gheorghe-Nicușor Dan petiționarii care îți dau lecții pe banii tăi.

Poate ați auzit de Vlad Gheorghe ? Istețul asta, parlamentar USR se duce cu petiția la Parlamentul European ca să salveze pădurile Romaniei. El a rămas la nivelul ăla în care facem petiții, ne lamentăm pe facebook, și în general așteptam soluții de la altcineva și dăm exemplu Europa ca și cum noi suntem proști și ei ne învața pe noi.. Nicușor e cam la fel, el continuă să facă ce știe declarații, povețe (în Europa e normal să fie 19 grade în casă). Sunt ca tinerii aia pe care ii angajezi să-ți tundă iarba în gradină pentru că par cuminți și le dai și banii în avans ca incurajare iar ei odată angajați și plătiți încep să ți dea lecții ție, grădina ta ar trebui să fie așa, dar nu așa, nu se mai poartă florile astea, nici gazonul așa , pun muzica lor, o dau tare, se distrează, fac zgomot la tine în curte și mai fac reclamă ții pe fb și la rudele din străinătate ca nu ai grijă de grădina ta dar nu ar pune mână pe lopată sau pe greblă pentru care sunt plătiți. Mâine poimâine Nicusor face petiție la Europa că nu e apă caldă in București. Și ție nu îți vine sa crezi că ai fost atât de fraier să-i angajezi și să le dai banii în avans iar își bat joc de tine.

Psihologie Sanatate

In 2020 s-au înregistrat cu 14% mai multe decese decât media, anul trecut în Anglia și Țara Galilor, ceea ce s-a ridicat la șaptezeci și cinci de mii de decese în plus. Aici folosim cifrele Biroului de statistici naționale, deoarece oferă decese săptămânale totale, plus, de asemenea, pentru comparație, o valoare medie a deceselor săptămânale corespunzătoare din ultimii cinci ani.

Acest lucru se compară cu cifra de nouăzeci de mii de decese pentru întregul Regat Unit, cauzat presupus de covid-19.

Aici punem și răspundem la întrebarea, ce a cauzat acest exces de decese? Răspunsul nu va fi sigur, ci va fi cea mai simplă explicație posibilă. 

În primul trimestru al anului trecut, decesele din Anglia și Țara Galilor au scăzut: din oarecare motiv, mortalitatea săptămânală a fost cu 3% sub media anuală. Apoi, în jurul echinocțiului de primăvară, pe 23 martie, a fost anunțat Lockdown și, brusc, au crescut decesele, astfel încât mii de decese suplimentare au început să se întâmple săptămână după săptămână. Acest lucru a continuat până în aprilie și mai și apoi, în sfârșit, în prima săptămână a lunii iunie, britanicii au fost lăsați din nou in libertate: cu ușurare, au putut merge pe străzi și parcuri, cafenele și pub-uri au fost deschise din nou.

In acele luni de blocare s-au înregistrat cincizeci și nouă de mii de decese în exces (vezi graficul). Acest lucru vine din numărarea celor unsprezece săptămâni care se încheie între 27 martie și 5 iunie, ca fiind perioada de restricții.

Se pune întrebarea cu privire la ce a cauzat aceste decese? Ar fi putut fi, de exemplu, șocul restricțiilor? Luna aprilie a înregistrat în medie cu nouăzeci la sută mai multe decese decât de obicei! Apoi, mai nu a fost chiar atât de rău, deoarece oamenii s-au obișnuit cu noua realitate sumbră.

În săptămânile de după ridicarea restricțiilor., adică după prima săptămână a lunii iunie, întregul exces de decese a dispărut brusc. În următoarele patru luni, decesele au rămas exact medii comparativ cu anii precedenți.

Aceste cifre sugerează că restricțiilor în sine și nu  virusul, au cauzat excesul de decese.

Ne amintim aici de un sondaj realizat în mai anul trecut, care a constatat că, în toate țările cu cifre de deces fiabile, creșterea mortalității lor a început după impunerea restricțiilor și nu înainte. Există o diferență foarte simplă între cauză și efect: cauza este pe primul loc, înainte de efect!

Un al doilea set de  restricții a fost impus în luna noiembrie. I-au lipsit aceleași etichete de de teroare și șoc ca prima oară, astfel, a fost atins doar un exces net de mortalitate de 18%: pentru cele cinci săptămâni din săptămâna care se încheie pe 6 noiembrie până la data de 4 decembrie au existat nouă mii de decese în exces, comparativ cu media sezonieră.

După echinocțiul de toamnă, pe măsură ce nopțile se prelungeau, guvernul a început din nou să terorizeze populația, vorbind despre „iarna întunecată” care va veni. Cumva au știut că urmează un „al doilea val”, așa că va trebui să existe un „al doilea val de restricții ” și fără Crăciun in familie.

S-a întâmplat asta? Cifrele arată ca înainte de o creștere în jurul momentului impunerii restricțiilor  și chiar înainte de aceasta, însă de data aceasta nu a dispărut după ridicarea restricțiilor. Acest lucru se datorează faptului că nu a existat cu adevărat o ușurare a a discursului /o relaxare a tensiunii. Dimpotrivă, au fost anunțate mai multe măsuri draconice, cu măsura nemaiauzită a poliției care oprea oamenii să meargă în aer liber, pentru a-i întreba dacă au motive întemeiate să iasă din casa lor? Întâlnirile cu prietenii au fost interzise, etc. Această presiune a determinat creșterea mortalității și mai mult și aici remarcăm mai ales „săptămâna de Crăciun” care se încheie la 25 decembrie, cu un exces de mortalitate de 45%. Acesta nu este un Crăciun fericit, ci trei mii și jumătate decese în plus (în comparație cu anii precedenți) într-o săptămână, cauzată probabil de șocul și disperarea anulării Crăciunului. În săptămâna care a urmat a fost , a continuat tendința cu 26% decese în exces, întrucât oamenii s-au confruntat cu anul nou sumbru.

Încet, excesul de decese (comparând, ca înainte, cu anii precedenți) a crescut în toamnă și iarnă. Luna decembrie a avut zece mii de morți în plus. Ar trebui să credem opinia guvernului că aceste decese au fost cauzate de virusul CV19 și că restricțiile din ce în ce mai severe erau un răspuns necesar pentru a „conține” răspândirea acestui virus? O stresul falimentului, singurătății, singurătății etc. impus de edictele guvernamentale a slăbit imunitatea și a ucis oamenii. Astfel, de exemplu, „nivelul 4 de alertă” a fost anunțat pe 19 decembrie pentru părți mari din Anglia și care a dus la cea mai mare mortalitate în săptămâna următoare. Acea lovitură de knockout a Crăciunului tuturor – niciodată interzis din zilele lui Oliver Cromwell – a avut un impact profund, creșterea indicelui mortalității.

În general, se pare că politica de restricții a guvernului a ucis oameni și nu unele boli noi. Stresul, singurătatea, frica și disperarea au provocat excesul de decese: împreună cu golirea din spitale, în special de bătrâni și anularea serviciilor normale  din cauza „pandemiei”.

Un recent raport al CDC SUA a fost de acord cu abordarea pe care am adoptat-o aici, conform căreia semnificația CV19 poate fi apreciată doar în ceea ce privește mortalitatea totală. Publicat pe site-ul web al Universității John Hopkins pe 22 noiembrie studiul susține opinia că niciun virus nu ucide oameni, mai mult decât gripa normală, în timp ce decesele din alte cauze sunt reclasificate ca Covid19

Genevieve Briand, director asistent al programului de masterat în economie aplicată de la Hopkins, a analizat critic efectul COVID-19 asupra deceselor din SUA folosind datele de la Centrele pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC) 

De la mijlocul lunii martie până la mijlocul lunii septembrie, totalul deceselor din SUA a ajuns la 1,7 milioane, din care 200.000, sau 12% din totalul deceselor, sunt legate de COVID-19. În loc să se uite direct la decesele provocate de COVID-19, Briand s-a concentrat asupra deceselor totale pe grupe de vârstă și pe cauză de deces în SUA și a folosit aceste informații pentru a face lumină asupra efectelor COVID-19.

Ea a explicat că semnificația COVID-19 asupra deceselor din SUA poate fi pe deplin înțeleasă numai prin comparație cu numărul deceselor totale din Statele Unite.

După preluarea datelor de pe site-ul CDC, Briand a compilat un grafic reprezentând procentele din totalul deceselor pe categorii de vârstă de la începutul lunii februarie până la începutul lunii septembrie, care include perioada dinaintea detectării COVID-19 în SUA până după creșterea ratei de infecție.

În mod surprinzător, decesele persoanelor în vârstă au rămas aceleași înainte și după COVID-19. Deoarece COVID-19 afectează în principal persoanele în vârstă, experții se așteptau la o creștere a procentului de decese la grupele de vârstă mai înaintată. Cu toate acestea, această creștere nu este văzută din datele CDC. De fapt, procentele de decese în rândul tuturor grupelor de vârstă rămân relativ aceleași.

“Motivul pentru care avem un număr mai mare de decese raportate COVID-19 în rândul persoanelor în vârstă decât în ​​cazul persoanelor mai tinere este pur și simplu pentru că în fiecare zi în SUA persoanele în vârstă mor în număr mai mare decât persoanele mai tinere”, a spus Briand.. Prin urmare, potrivit lui Briand, COVID-19 nu numai că nu a avut niciun efect asupra procentului de decese ale persoanelor în vârstă, dar, de asemenea, nu a crescut numărul total de decese.

Aceste analize de date sugerează că, spre deosebire de ipotezele mass media, numărul deceselor cauzate de COVID-19 nu este alarmant. De fapt, nu are niciun efect asupra deceselor din Statele Unite .

Când Briand a analizat datele din 2020 în acea perioadă sezonieră, decesele legate de COVID-19 au depășit decesele cauzate de bolile de inimă. Acest lucru a fost extrem de neobișnuit, deoarece bolile de inimă au predominat întotdeauna ca fiind cauza principală a deceselor. Cu toate acestea, când a analizat mai atent numărul de morți, ea a observat ceva ciudat. Întrucât Briand a comparat numărul deceselor pe cauză în perioada respectivă în 2020 până în 2018, a observat că, în loc de creșterea drastică așteptată în toate cauzele, a existat o scădere semnificativă a deceselor cauzate de bolile de inimă. Și mai surprinzător, așa cum se vede în graficul de mai jos, această scădere bruscă a deceselor este observată pentru toate celelalte cauze.

Această tendință este complet contrară modelului observat în toți anii anteriori. Interesant, așa cum este descris în tabelul de mai jos, scăderea totală a deceselor din alte cauze este aproape exact egală cu creșterea deceselor de către COVID-19. Acest lucru sugerează, potrivit lui Briand, că numărul morților COVID-19 este înșelător. Briand consideră că decesele cauzate de boli de inimă, boli respiratorii, gripă și pneumonie pot fi recategorizate ca fiind cauzate de COVID-19.

Pe baza acestei analize, cea mai bună modalitate de a pune capăt uciderii în masă  este de a pune capăt blocajelor și de a relua viața normală. Așa cum a explicat bine dr. Simone Gold (de la Frontline Doctors), CV19 doar „ucide” persoane în vârstă care oricum urmau să moară. Nu se poate arăta că „având” CV19, adică testarea PCR „pozitivă” a contribuit la scurtarea vieții lor.

Vârsta medie a decesului în Anglia și Țara Galilor este de 81,5 ani, în timp ce vârsta medie a deceselor „Covid-19” este de 82,4 ani (date ONS). 

Conceptul de „testare” PCR a fost întotdeauna fraudulos. Așa-numitul „test” PCR înmulțește fragmente de lanțuri de nucleotide și numărul cazurilor „pozitive” depinde de factorul de multiplicare utilizat, precum și de câte persoane sunt testate.   Există vreun scop al politicii guvernamentale, în afară de terorizarea populației? Este pentru a ucide virusul? Acest lucru nu se poate întâmpla niciodată, deoarece virusul nu este viu.

Astfel, fostul director medical  din Ontario a contestat recent politica guvernului său spunând: „Suntem blocați pentru o rată de fatalitate a infecțiilor mai mică de 0,2%?” iar restricțiile nu  sunt „susținute de  știință ”. El spune  că, pentru cei care sunt testați PCR-pozitiv, unul din cinci sute vor muri. Perioada de timp implicată aici trebuie definită, de exemplu, ar putea dura o lună: murim cu toții la un moment dat și având în vedere vârsta medie a deceselor presupuse CV19 care este de aproximativ 80, care ar putea fi o rată normală a mortalității.

În noiembrie anul trecut, o asistentă din Cornwall a ieșit public, spunând că secțiile spitalului au fost goale de mai multe luni, de când s-a susținut că sunt debordante. Ea a spus ori de câte ori au avut pacienți cu gripă, ei au fost clasificați ca Covid: „cazurile de gripă și Covid sunt acum înregistrate ca„ același lucru ”pe certificatele de deces.”. Nu ar fi necesar dacă boala ar exista cu adevărat. Nu este surprinzător oare că gripa din această iarnă a dispărut în mod misterios ? O femeie care s-a plimbat prin spitalul local filmând secțiile goale a fost arestată de polițiști care au intrat in casa ei a doua zi.

Virusul în sine nu poate fi demonstrat că există, prin asta vrem să spunem că nu poate fi diferențiat în mod fiabil de toate celelalte coronavirusuri normale, care sunt cu noi de când a început timpul. Nu a fost niciodată izolat, să fie clar asta.

Este posibil ca oamenii să uite cât de puternică poate fi gripa de iarnă și cum poate dura câteva săptămâni. Acum vor să-i spună COVID. Să-l sprijinim aici pe prof. Dolores Cahill, care a urmărit secvențierea testelor PCR. În Irlanda s-a constatat că din testele PCR „toate erau gripale A și B, niciunul dintre ele nu era SARS-COV2”.

Guvernul are nevoie de frica ta. Îți dorește atenția, dar știe că nu are nicio perspectivă să-ți îmbunătățească viața în vreun fel. 

În plus, promovează ideea diabolică falsă că persoanele perfect sănătoase pot transmite boala („oricine o poate răspândi”).

Jurnalistul Neil Clark a comentat [ „raportul din ziarul Daily Telegraph conform căruia guvernul britanic a încheiat un acord în valoare de 119 milioane de lire sterline cu o companie americană de publicitate, OMD Group, îndemnând oamenii să„ rămână acasă, să rămână în siguranță ”timp de trei săptămâni înainte ca Boris Johnson să ordone restricțiile . Gândește-te la ce înseamnă asta.

Este aceasta o epidemie a disperării? ’, s-a întrebat un comentator perspicace Peter Hitchens. Contactele sociale și evenimentele sociale, teatrul și muzica, călătorii și recreere în vacanță, sport și hobby-uri, toate ajută la imunitate , a prelungirea șederii  pe pământ. 

Suntem aici preocupați de Marea Britanie, totuși, pentru comparație, să încheiem cu un grafic care arată rata mortalității săptămânale din SUA în 2020, cu aceleași efecte.

 

Graficul a arătat un exces de 280.000 de decese peste nivelurile normale așteptate, după restricții. Pagina web care găzduiește acest grafic afirmă „Creșterea mare a deceselor din aprilie 2020 corespunde focarului de coronavirus.” V am propus aici o viziune diferită inspirată din date publice compilate de Nicholas Kollerstrom

IDEE Psihologie Sanatate

The New England Journal of Medicine a publicat un studiu despre restricții. Întrebarea a fost întotdeauna dacă și în ce măsură restricțiile, oricât de extreme, ajută să suprime virusul. Dacă da, puteți susține că cel puțin restricțiile în ciuda costurilor lor economice și sociale, realizează ceva. În caz contrar, națiunile lumii s-au angajat într-un experiment catastrofal care a distrus miliarde de vieți și toate așteptările privind drepturile și libertățile omului, fără niciun beneficiu.

Guvernele din întreaga lume, inclusiv în SUA, încă au impresia că pot afecta transmisiile virale printr-o gamă de „intervenții non-farmaceutice” (NPIs), cum ar fi măștile obligatorii, separarea oamenilor, ordinele de ședere la domiciliu, interdicțiile adunărilor, închiderea afacerilor și a școlilor și restricții extreme de călătorie. Nimic de acest fel nu a fost încercat la această scară în întreaga istorie umană, așa că s-ar putea presupune că factorii de decizie politică au increderea că aceste măsuri realizează ceva.

Un studiu realizat de Școala de Medicină Icahn de pe Muntele Sinai în cooperare cu Centrul de Cercetări Medicale Navale din SUA a încercat să testeze efectele restricțiilor. În luna mai, 3.143 de noi recruți au primit opțiunea de a participa la un studiu în carantină extremă. Studiul a fost numit CHARM, care înseamnă COVID-19 Health Action Response for Marines. Dintre recruții solicitați, un total de 1.848 de tineri au fost de acord să fie cobai în acest experiment care a inclus „care a inclus testarea săptămânală a qPCR și prelevarea de sânge pentru evaluarea anticorpilor IgG”. În plus, voluntarii studiului CHARM care au fost testați  pozitiv „în ziua înscrierii (ziua 0) sau în ziua 7 sau ziua 14 au fost separați de colegii lor de cameră și au fost plasați izolat”.

Toți recruții purtau măști de pânză cu două straturi, tot timpul în interior și în exterior, cu excepția cazului în care dormeau sau mâncau; au practicat distanțarea socială de cel puțin 2m; nu li sa permis să părăsească campusul; nu au avut acces la electronice personale și alte articole care ar putea contribui la transmiterea la suprafață; și își spălau în mod obișnuit mâinile. Au dormit în camere duble cu chiuvetă, au mâncat în facilități de luat masa comune și au folosit băi comune. Toți recruții și-au curățat zilnic camerele, s-au igienizat băile după fiecare utilizare și au mâncat mese preambalate într-o sală de mese care a fost curățată cu clor după ce fiecare pluton a mâncat. Cele mai multe instrucțiuni și exerciții au fost efectuate în aer liber. Toată mișcarea recruților a fost supravegheată și a fost implementat fluxul unidirecțional, cu puncte de intrare și ieșire desemnate pentru a minimiza contactul între persoane. Toți recruții, indiferent de participarea la studiu, au fost supuși testării zilnice a temperaturii și a simptomelor. Șase instructori care au fost repartizați la fiecare pluton au lucrat în schimburi de 8 ore și au pus în aplicare măsurile de carantină. Dacă recruții au raportat semne sau simptome în concordanță cu Covid-19, aceștia au fost supuși testului rapid qPCR pentru SARS-CoV-2 și au fost plasați în izolare până la rezultatele testării.

Instructorii au fost, de asemenea, limitați la campus, li s-a cerut să poarte măști, li s-au oferit mese  preambalate și au fost supuși verificărilor zilnice ale temperaturii și screeningului simptomelor. Instructorii care au fost repartizați într-un pluton în care a fost diagnosticat un caz pozitiv au fost supuși testului rapid qPCR pentru SARS-CoV-2 și, dacă rezultatul a fost pozitiv, instructorul a fost eliminat din funcție. Recrutilor și instructorilor li s-a interzis să interacționeze cu personalul de sprijin al campusului, cum ar fi personalul de îngrijire și de servicii alimentare. După ce fiecare clasă a terminat carantina, s-a efectuat o curățare profundă  în băi, dușuri, dormitoare și holuri din cămine, iar căminul a rămas neocupat cel puțin 72 de ore înainte de reocupare.

Reputația pregătirii de bază pentru Marines este că strictă, dar acest studiu chiar îl duce la un alt nivel. De asemenea, acesta este un mediu în care cei responsabili nu glumesc. Cu siguranță conformitatea a fost aproape 100%  în comparație cu, de exemplu, un campus tipic de facultate.

Care au fost rezultatele? Virusul s-a răspândit în continuare, deși 90% dintre cei care au testat pozitiv au fost fără simptome. Incredibil, 2% din recruții CHARM au contractat virusul, chiar dacă toți, cu excepția unuia, au rămas asimptomatici. „Studiul nostru a arătat că, într-un grup de recruți militari predominant tineri, bărbați, aproximativ 2% au devenit pozitivi pentru SARS-CoV-2, așa cum a fost determinat de testul qPCR, pe parcursul unei carantine de 2 săptămâni, strict puse în aplicare.”

Ceea ce înseamnă că neparticipanții la restricții au contractat de fapt virusul la o rată ușor mai mică decât cei care se aflau sub un regim extrem. Dimpotrivă, aplicarea extremă a restricțiilor, plus testarea și izolarea mai frecvente, a fost asociată cu un grad mai mare de infecție.

 

Psihologie

Generația fulg de zăpadă (dicționar urban) un termen folosit pentru a caracteriza persoanele nevrotice care au devenit adulți în lumea occidentală după anii 2000 ca fiind mai predispuse la a se simți ofensate și mai puțin rezistente decât generațiile anterioare sau ca fiind prea vulnerabile din punct de vedere emoțional pentru a face față opiniilor care le provoacă . Termenul provine probabil din filmul cult Fight Club („crezi că ești special, dar ești exact ca semenii tăi, topindu-te, suflat de orice vânt și fragil ca un fulg de zăpadă).

Nevroticii cu fulgi de zăpadă sunt ușor jigniți de cei care au opinii și comportamente politice sau sociale diferite, ducând la un fenomen numit „fără platformă”, în care vorbitorilor pe subiecte controversate le este interzis să vorbească sau sunt fie atacați isteric pe rețelele de socializare. În timp ce erau foarte activi în anii 2010-2025, abordând pe Facebook cauzele majore ale nedreptății mondiale, cum ar fi moartea unui leu, costumele rasiste de Halloween sau înjurăturile în arena sportivă, fulgii de zăpadă s-au angajat în provocarea cu găleată de apă și adesea au schimbat hashtagul # rezistați să luptați împotriva terorismului sau a liderilor mondiali și au purtat mască ani de zile.

Adesea combinate cu cuvintele „liberal”, „corectitudine politică”, „spațiu sigur” și „politică identitară”; fulgii de zăpadă sunt acuzați că trăiesc într-un balon de dreptate și că închid altora libertatea de exprimare atunci când intră în conflict cu propriile lor opinii. În timp ce acest termen trece printr-o divizare generațională, milenarii fiind acuzați că sunt mai slabi decât generațiile anterioare; este, de asemenea, o insultă politică, aruncată cel mai adesea la stânga de către conservatori.

Cuvântul „fulg de zăpadă” se referă în parte la unicitatea fiecărui fulg de zăpadă, ideea fiind că fiecare dintre noi este special, altfel, ca un fulg de zăpadă . Fulgii de zăpadă sunt, de asemenea, delicați și fragili, o metaforă potrivită naturii prea sensibile și protejate pe care acest grup este acuzat că o întruchipează. Termenul a devenit deosebit de popular după ciocnirile din campus în SUA, în special o confruntare din 2016 dintre studenții Yale și șeful colegiului Nicholas Christakis și soția sa Erika pentru costumele de Halloween percepute ca însușire culturală. Indignarea studențească a fost declanșată de un e-mail trimis de Erika care punea sub semnul întrebării cererea administrată ca elevii să fie atenți la costumele de Halloween care sunt insensibile din punct de vedere cultural. Deși a recunoscut importanța respectării sentimentelor personale și a tradițiilor culturale, problema ei rezidă în impunerea de orientări costumale elevilor, jefuindu-le capacitatea de a lua propriile decizii informate și morale. Întrucât cuplul Christakis a susținut că acest subiect ar trebui dezbătut într-un mod liber și intelectual, studenții i-au acuzat că nu își iau în considerare sentimentele, susținând că colegiul nu se mai simțea ca un „spațiu sigur” sau „acasă”.

Fulgii de zăpadă sunt, de asemenea, identificați ca excesiv de auto-gratificați, resping orice formă de critică și susținând convingerea că emoțiile lor au precedent asupra discuțiilor.

Aparent, fulgii de zăpadă au inventat expresiile „spațiu sigur” pentru a se referi la zone speciale în care ideile nu pot fi contestate și „declanșează avertisment”, avertizând că ar putea fi exprimate idei contrare sau perturbatoare.

Tehnologie și mass media

Pe măsură ce această generație a crescut în ultimii 20 de ani, dispozitivele portabile și social media au preluat controlul. Copiii din 2000 sunt expuși la zeci de mii de imagini în fiecare zi, determinându-i deseori să fie geloși pe ceea ce fac prietenii (după ce și-au văzut postările de pe Instagram). Ei cred că toată lumea merită ultimul iPhone (sau Android), ultimii blugi Abercrombie and Fitch, ultimul Xbox, ultimii pantofi Nike și un abonament la Netflix. Dreptul și materialismul merg de obicei mână în mână.

În cele din urmă, mult prea des  „fulgii de zăpadă” sunt produse de fabricația noastră .Părinții, profesorii și alți adulți au uitat că creșterea copiilor nu înseamnă doar protejarea, ci pregătirea. Nu i-am lăsat să eșueze. Am eliminat consecințele unor decizii slabe. Am lăudat calitățile greșite din ei.

Mediile gravitaționale zero determină atrofierea mușchilor. Am aflat asta de la NASA acum peste cincizeci de ani. Astronauții din spațiu au fost nevoiți să efectueze exerciții pentru a le împiedica să devină slabi într-o capsulă spațială care nu avea apăsare sau tracțiune din gravitație.

Metaforic vorbind, acest principiu este aplicabil și pe pământ. Când adulții elimină „gravitația” (apăsarea sau tragerea care întinde oamenii), tinerii noștri nu vor putea îndeplini sarcini pe care generațiile trecute de tineri adulți le-au putut face. Forța vine odată cu întinderea.  Ca lideri  trebuie să introducem (sau să permitem) gravitației să intre în vigoare, știind că este un element pozitiv și esențial al creșterii lor. Învățarea plății facturilor, asumarea responsabilității pentru sarcini, negocierea proiectelor atât cu profesorii, cât și cu angajatorii nu pot fi învățate pe ecran sau cu o prelegere. Necesită acțiune. A crește funcționează ca mersul pe bicicletă. Trebuie să o faci singur. Sigur, copiii încep cu o triciclu și apoi cu o bicicletă cu roți de antrenament. Dar, în cele din urmă, roțile de antrenament trebuie să se desprindă. La fel ca învățarea unui copil să meargă cu bicicleta, trebuie să oferim un echilibru între sprijin și eliberare.

La scara istoriei, acestea au fost un eveniment minor, iar fulgii de zăpadă au fost scufundați demografic și social de populații cu adevărat agresive și mai fertile (deoarece fulgii de zăpadă nu au avut mulți copii, deoarece știți că bebelușii sunt zgomotoși și lumea este nedreaptă)

Psihologie Tehnologie
Este greu de identificat exact când am pierdut controlul a ceea ce vedem, citim – și chiar gândim – in favoarea celor mai mari companii de social media.Poate chiar spre 2016. Acesta a fost anul în care Twitter și Instagram s-au alăturat Facebook și YouTube în viitorul algoritmic care ne conduce. Conduși de roboți programați să ne păstreze atenția cât mai mult posibil, au promovat lucruri pe care cel mai probabil le-am fi atins, împărtășit sau plăcut – și au îngropat orice altceva. La revedere, feed-uri care arătau totul și pe toți pe care i-am urmat într-un râu nesfârșit, ordonat cronologic. Bună ziua, fluxuri de inguste , similare  care au apărut cu clicuri obligatorii. Tot atunci, Facebook – al cărui flux de știri a fost condus de algoritmi din 2009 – a ascuns setarea pentru a reveni la fluxul „Cele mai recente”.
 
Nu e mare schimbare, probabil te-ai gândit, dacă te-ai gândit de fel la asta. Cu excepția faptului ca de acum algoritmi opaci, nu numai că au maximizat știrile despre ultimele lansări de albume sau cancan, dar de asemenea, au maximizat ascuns tot ce controversat, criticile, atacurile, dezinformarea, teoriile conspirației. Ne-au împins mai departe în propriile noastre bule filtrante hiperpolarizate. Cele mai nefavorabile scenarii nu mai sunt doar ipotetice.Oamenilor li se arată lucruri care ii atrag cel mai mult, fac clic, citesc, privesc, cad în găuri de iepure care le întăresc gândurile și ideile, se conectează cu oameni cu aceeași idee.
 
Aceasta este încă o problemă centrală de tehnologie: computerele sunt responsabile de ceea ce vedem și funcționează fără transparență. De obicei, scopul nostru la Vocea este de a oferi soluții la problemele tehnologice. În acest caz, nu există una – cu siguranță nu una magică. Tot ce putem face este să împărtășim câteva idei.

Ideea nr. 1: fără algoritmi, fără reclame

 
Mark Weinstein, fondatorul MeWe, o rețea socială care se comercializează ca anti-Facebook, este foarte clar că soluția se întoarce la un flux cronologic pur, cu manipulare zero. Pe MeWe urmărești prieteni, pagini sau grupuri. Postările apar în feed-ul dvs. așa cum au fost postate. „Niciun agent de publicitate, nici un agent de marketing, nici un agent politic și niciun membru nu poate amplifica conținutul în feedul altcuiva. Așadar, demontăm complet ideea de amplificare perturbatoare, revoltătoare ”, a spus Weinstein.  În mod specific, spune el, acest lucru limitează răspândirea dezinformării. „Trebuie să alegeți să urmați dezinformarea. Nu puteți fi dezinformat sistematic cu lingura de către un algoritm sau de către un guvern ”, a adăugat el. Weinstein spune că rețeaua socială a investit mult în moderație și că condițiile sale de serviciu sunt clare: veți fi dat afară pentru incitarea violenței, postarea de materiale ilegale și multe altele. În urma eliminării lui Parler, MeWe a luat legătura cu Apple, Google și Amazon pentru a se asigura că aplicația respectă orientările lor de moderare. Me we deci aplică cenzura dar nu pe baze comerciale.
 
Cu toate acestea, problema cu o cronologie non-algoritmică este că fluxul poate fi inundat și greu de sortat. Este exact ceea ce au spus Twitter, Facebook și Instagram atunci când au fost întrebați de ce au eliminat în primul rând fluxul cronologic. MeWe, care câștigă bani din funcții plătite și o opțiune de abonament premium – nu din publicitate – rezolvă acest lucru cu filtre puteți sorta după contacte, grupuri și pagini pe care le urmăriți. Și pentru că nu există anunțuri direcționate, MeWe nu colectează în mod constant date despre dvs.
 

Ideea # 2: Deprioritizare 

 
Cu toate acestea, pentru cei care depind de publicitate, eliminarea algoritmului este la fel de probabilă ca si cum Laika , câinele meu sa  învețe să posteze online. În schimb, unii experți sugerează că platformele devin serioase în privința deprioritizării ultrajului, furiei și conspirațiiiloe și prioritizarea mesajelor celor de încredere,cu reputație – chiar dacă știu că  asta înseamnă mai puțin trafic. „Algoritmii trebuie pur și simplu să decidă:„ Credem că există mai multă valoare in ce spune Wall Street Journal, Wikipedia, Organizația Mondială Sănătății decât Dumbdumb.coms , spun unii. Și există dovezi că asta poate funcționa.
Facebook a procedat la fel. În săptămânile care au precedat alegerile americane, Facebook și Instagram au luat măsuri pentru a limita răspândirea informațiilor ,algoritmii  clasificând drept potențiale dezinformări, inclusiv afirmații cu privire la frauda electorală și la vot. Asta a dus la o creștere a surselor de știri de încredere și la o scădere a promovării site-urilor partizane. Și există dovezi că narațiunile privind fraudele electorale au scăzut brusc pe Twitter după suspendarea contului lui Trump.
 
 
Problema cu astfel de cenzură este ca ideile nu dispar pentru că nu mai sunt publicate pe facebook. Ele continuă să circule, in alte zone, in alte părți, pe alte platforme. După suspendarea sa de pe Twitter, Trump s-a mutat pe Telegram, un canal social media rusesc unde a căpătat 10000 de noi abonați pe oră.

 

Ideea # 3: Redă oamenilor controlul

 
Cea mai nebună idee dintre toate? Oh, știi,magicianule social media, dă-ne înapoi ceva control. „Ce se întâmplă dacă oamenii ar putea spune:„ Vreau să văd știri dintr-un spectru larg de surse politice ”sau„ Vreau doar să văd postări de la prieteni și familie ”, a spus Jesse Lehrich, cofondatorul Accountable Tech, un ONG dedicat combaterii dezinformării pe rețelele de socializare. Facebook vă permite, cel puțin, să vedeți câteva informații despre motivele pentru care vedeți ceva. Atingeți cele trei puncte orizontale de pe orice postare din feed și apoi „De ce văd această postare?” Și dacă credeți că feedul cronologic vechi și bun este răspunsul, există modalități de a-l recupera înapoi, cel puțin temporar, pe unele servicii. Setările sunt ascunse rotuși pe: Facebook: într-un browser web, accesați pictograma Acasă din partea de sus a fluxului dvs., derulați prin meniul din partea stângă. Selectați „Vedeți mai multe”, apoi „Cele mai recente”. În aplicația mobilă, accesați cele trei linii orizontale din partea dreaptă sus sau jos a ecranului și căutați „Cele mai recente”. Dar vei fi eliminat din acest feed atunci când vei închide site-ul web sau aplicația, va trebui reluat totul din nou data viitoare
 
Twitter: Pe Twitter este mult mai ușor. O mică stea din colțul din dreapta sus al site-ului și aplicației vă permite să „Vedeți cele mai recente tweets” în loc de „Tweets de top”. În timp ce obișnuia să te arunce înapoi la fluxul algoritmic, acum te ține în fluxul pe care l-ai folosit ultima dată.
 
YouTube: nu puteți dezactiva întregul set de recomandări algoritmice, dar puteți trece la „Ultimele videoclipuri” în fiecare categorie sau interogare de căutare. De asemenea, puteți dezactiva redarea automată. Într-un browser web, căutați comutatorul mic cu un buton de redare în partea de jos a playerului video. În aplicație, căutați comutatorul mic din partea de sus a playerului video.
 
TikTok: Alături de feed-ul For You captivant, bazat pe algoritmi, este Feedul următor, care arată doar persoanele pe care le urmărești. 
 
Instagram: Ne pare rău, nu se poate. Numai algoritmi. O purtătoare de cuvânt a Facebook a explicat că, odată cu vechiul feed cronologic, oamenii au ratat 70% din postările din feed – aproape jumătate din postările prietenilor și ale familiei. După ce a modificat fluxul algoritmic, compania a constatat că, în medie, oamenii au văzut mai mult de 90% din postările prietenilor lor. Dacă ar fi vorba doar despre noi, despre prietenii și familia noastră, ar fi un lucru, dar de ani de zile social media nu a fost doar pentu a ține pasul cu mătușa  . A devenit pâlnia prin care mulți își văd acum și își formează punctele de vedere asupra lumii. Vor continua mai mulți algoritmi  să servească interesele Big Tech pentru a transmite acele opinii sau vom avea  niște reguli și control real.

Ideea nr. 4: elimină istoricul de pe FB

FB a ascuns cu adevărat setările în care vă urmăresc activitățile în afara platformei. Dacă doriți să o opriți, accesați setări, confidențialitate, activitate în afara Facebook și de acolo ștergeți tot istoricul. Îți va fi frică să afli cât de mult știu ei despre tine

 

Psihologie

Creierul își spune o poveste, este un povestitor, iar scopul său principal este să mențină coerența și consistența poveștilor, nu neapărat să le testeze cu adevărat.
Poveștile pe care le spune în sine sunt aceleași povești vechi concepute cu mult timp în urmă.
 Dacă realitatea actuală nu oferă creierului recompense sau elemente suficiente pentru a hrăni poveștile, reacția naturală a creierului nu este să modereze povestea sau să o abandoneze, ci să caute cu disperare să adauge un nou sens poveștii, să o corecție. înapoi. A renunța la o poveste pe care ți-ai spus-o este ca și cum ai renunța de bună voie la un braț sau la un deget de la picioare și a nega ceea ce ai fost și încă ești, în niciun caz, prea multă durere. De exemplu, dacă îți spuneai când erai adolescent că ești o prințesă incurabilă melancolică cu un destin crud, aceasta este povestea pe care vei căuta să o menții. A-l închide și a te defini ca de exemplu o femeie de inimă de carieră de succes înseamnă o epuizare emoțională prematură și ar presupune că ai greșit totul, 

deciziile, alegerile tale, viața ta. 

Creierul menține vii mai multe povești de ale tale ca și cum te ai uita la mai multe filme deodaă  , unul de dragoste, unul de aventură , unul stiințific.

Deci, ce se întâmplă dacă realitatea contrazice în mod sistematic povestea pe care mi-o spune creierul meu despre mine? Spune, cred că sunt o prințesă romantică incurabilă, dar lucrez ca sclav corporatist și mă culc cu șeful meu plictisitor nu de o săptămână sau o dată, ci de mulți ani la rând. Poate avea mai mult sens să mă gândesc la mine ca fiind romantic flexibil și orientat spre compromis etc, profitor., adevărat? Nu. Creierul începe să scrie o nouă poveste care este complet independentă de cealaltă narațiune, nu le combină, nu le amestecă, le păstrează pe amândouă, ignorând pentru moment povestea inițială. Ceva de genul „Sunt un romantic incurabil” devine povestea de rezervă intactă și menținută asupra sinelui. Dar, de asemenea, „Știu interesul meu: mă culc cu șeful meu și lucrez într-o slujbă prostește doar o vreme, mă pricep la asta”. Creierul poate trăi foarte bine cu ambele povești în viață. Seamănă cu a viziona două filme și a zbura un film romantic și un film de acțiune prost care ne face să râdem.

Calatorii Psihologie Sanatate

Ce să facem cu ritmul nostru spulberat de pandemie? Potrivit istoricului, sociologului și cercetătorului de la EPHE Jean-Miguel Pire, trebuie să începem prin reabilitarea noțiunii de otium, acest timp studios și roditor, timp dezinteresat dedicat căutării sensului și frumuseții.

Tranzacționarea ne invadează acum viața. Transformat în „timp liber al creierului”, reveria gratuită, studiul, contemplația au puțin loc într-un univers pe deplin comodificat. De origine latină, cuvântul „comerț” provine din nec otium, adică negarea timpului liber. Cu toate acestea, în antichitate, timpul liber era considerat unul dintre cele mai dorite și virtuoase momente din viață. Eliberați de sarcini elementare, prejudecăți, credințe, interese, cetățenii s-ar putea dedica căutării sensului, frumuseții, înțelepciunii. În special datorită studiului otium, aceștia s-au bucurat de cel mai înalt grad de autonomie și altruism inventat vreodată. Mai târziu, în loc să se răspândească la toată lumea, otiumul s-a trezit denigrat de moralitatea oficială care o considera neproductivă. Pe de altă parte, pentru o minoritate, a rămas inseparabilă de adevărata libertate și de orice proiect democratic.

Otium, explică istoricul Pire, este o formă de recreere inventată în Grecia antică,  care a fost popularizată sub Imperiul Roman ca otium. Dacă acest termen latin nu are un echivalent direct astăzi, potrivit lui Jean-Miguel Pire, il putem descrie ca un hobby fructuos, studios, timpul pe care îl dedici îmbunătățirii de sine, progresului pentru a obține consistență. și o mai bună înțelegere a lumii.

Este vorba de a da sens existenței, de a da frâu liber curiozității cuiva, plăcerii unice de a cunoaște și a înțelege.
Jean-Miguel Pire

Caracteristica primară a otiumului este timpul acordat conștiinței. Activitate de gândire și imaginație, vis și design, de data aceasta se caracterizează și printr-o absență completă a constrângerilor.

Această activitate trebuie desfășurată fără a fi limitat de interese, credințe și prejudecăți. Otiumul este fundamental altruist. Este roditor, dar nu este util. Nu este reductibil la o utilitate materială externă: propria realizare este deja un scop în sine.

Astfel, explică Jean-Miguel Pire, otiumul ia o dimensiune existențială, prin aceea că desemnează condițiile ideale pentru a desfășura cele mai bune dintre facultățile noastre și a ne construi judecata. Dezvoltată în Grecia antică în același timp cu filozofia și democrația, noțiunea de otium se referă la o formă de petrecere a timpului liber inseparabilă de căutarea înțelepciunii la fel de mult ca și de organizarea politică democratică.

Există două tipuri de condiții neceare care trebuie îndeplinite pentru a vă răsfăța cu otium:

Condiții materiale: accesul la agrement productiv este posibil numai în măsura în care sarcinile vitale și nevoile esențiale sunt îndeplinite.

Condiții mentale: dorința personală și disponibilitatea, efortul necesar pentru a obține fertilitatea în otium.

Termenul „agrement” ne induce în eroare puțin, deoarece se referă la plăcere, în timp ce grecii și romanii o asociază cu asceza, cu o căutare solicitantă care necesită disciplină, autoexaminare și cumpătare a pasiunilor. Este o căutare.

În cartea sa Otium. Arta, educația, democrația, Jean-Miguel Pire se opune etimologic otium comerțului. Utilitarismul dominant astăzi a denigrat acest timp liber până la punctul de a ne face să-l considerăm inutil.

De ce această formă de agrement a ajuns atât de puțin apreciată  este ceea ce Jean-Miguel Pire încearcă să înțeleagă printr-o lectură etimologică. Una dintre ultimele urme de otium din vocabularul nostru se află în centrul termenului „comerț”: format din termenii latini nec otium, care înseamnă negarea otiumului. Astfel, comerțul, piața, se formează chiar în etimologia sa prin necesitatea eliminării acestei forme de agrement.

Promovarea valorilor pieței (utilitate, performanță, viteză, profitabilitate) corespunde bine cu scăderii valorilor otium (încetineală, dezinteres, căutare de sens. Observația semantică este că, cu cât avem mai multe tranzacții, cu atât avem mai puține otium.

Pentru a se dezvolta, piața nu are nevoie de otium. Dimpotrivă, piața consideră timpul fertil liber ca un simplu timp creier disponibil care poate fi vândut agenților de publicitate. Conceptul de otium face astfel posibil să se înțeleagă că ceva inutil este la baza centrală pentru a lupta împotriva exceselor de comodificare a lumii. 

Cum să concretizăm și să aplicăm în practică această noțiune de otium?

Într-o lume care pare din ce în ce mai absurdă, practicitatea otiumului este obligația noastră de a fi protagoniști în elaborarea sensului și valorilor. Fiecare are rolul său de jucat și acesta este poate mesajul grecilor: fiecare cetățean este implicat în dezvoltarea binelui comun. Cu toții avem, în singularitatea noastră, creativitatea și visele noastre, ceva care să contribuie la această mare elaborare a binelui comun.

Pentru Jean-Miguel Pire, otiumul nu este necesar doar într-o lume cufundată în absurd, ci și o dorință care poate apărea din copilărie prin educație.

Educația națională poate juca un rol important în dezvoltarea spiritului și a dorinței de otium. O politică concretă ar fi aceea de a acorda mult mai multă importanță educației artistice și culturale. Este cea mai bună validare a otiumului, deoarece arta nu poate fi asimilată niciodată unui interes, unei utilități, unei concepții. Arta este hrana pentru o minte care încearcă să inventeze sensul.

 

Psihologie

CIA a pregătit un manual de sabotaj și subversiune pentru a ruina organizațiile, întâlnirile, seminariile, partidele politice din interior. Am susținut o astfel de pregătire , am predat astfel de cursuri și am participat la o mulțime de întâlniri de genul asta.

Insistați să faceți totul prin „canale” oficiale, agreate, acceptate unanim

Nu permiteți niciodată să se ia scurtături pentru a accelera deciziile.

Insistați pe „discursuri”. Citați-le, cereți-le, țineți-le personal.

Vorbiți cât mai des posibil

Ilustrați-vă „punctele de vedere” prin anecdote lungi și relatări ale experiențelor personale.


Când este posibil, trimiteți toate problemele comisiilor, pentru „studiu și examinare ulterioară”.

Încercați să faceți comisiile cât mai mari posibil – niciodată mai puțin de cinci.


Aduceți in dezbatere probleme irelevante cât mai des posibil.

Certați-vă pentru formulări precise de comunicări, minute, rezoluții, mesaje. Dezbateți gramatica, vocabularul, sintaxa, interveniți pe ortografie.

Propuneți consultații din urmă, și rediscutarea chestiunilor sau deciziilor luate la ultima ședință și încercați să redeschideți problema oportunității acelor decizii in lumina unor ” noi informații”

Pledați „prudență”. Fiți „rezonabil” și îndeamnăți pe colegii  să fie „rezonabili” și să evite graba care ar putea duce la jenă sau dificultăți ulterioare.

 Insistați pe o muncă perfectă în produsele relativ neimportante; trimiteți înapoi orice pentru refacerea celor  mai mici defecte

Ca manager, când alocați sarcini de lucru, începe întotdeauna cu lucrările neimportante.

Asigurați -vă că locurile/sarcinile de muncă importante sunt atribuite lucrătorilor ineficienți.

Pentru a reduce moralul și, odată cu acesta, productivitatea, promovați /premiați lucrătorii ineficienți 


Țineți conferințe urgente atunci când există o muncă mai critică de făcut.


Înmulțiți procedurile și autorizațiile implicate în emiterea instrucțiunilor, pentru a plăti facturi, a autoriza deplasări, și așa mai departe.

Trei persoane trebuie să aprobe /valideze tot ceea ce ar face cineva.

 

Lucrați încet.

Provocați cât mai multe întreruperi la locul de muncă.

Faceți-vă lucrările prost și dați vina pe unelte, mașini, IT sau echipamente proaste.

Dați vina sau cereți  ajutorul /aprobare celor care au plecat sau nu se află temporar in birou/locul respectiv.

Plângeți-vă că altcineva vă împiedică să vă faceți treaba corect.


Nu transmiteți niciodată abilitățile și experiența dvs. unui lucrător nou sau mai puțin abil.